Riscul valutar aparține băncilor (înghețarea cursului de schimb valutar)

+ Principiul nominalismului monetar – argumente care justifică neaplicarea prevederilor art. 1578 din vechiul Codul Civil în ceea ce privește contractele de credit cu dobândă.

+ Ca și jurisprudență în ceea ce privește riscul valutar am arătat 22 de procese în care hotărârile sunt definitive și 78 de procese în care hotărârile au fost pronunțate de instanțele de fond.

Contactați-ne acum la numărul de telefon 0746812215 pentru a vă informa în mod GRATUIT, CORECT, COMPLET ȘI PRECIS.

 

Capetele de cerere nr. 2, 3 și 4

(2 Constatarea existenței dreptului reclamantului de a achita ratele lunare pe durata derulării contractelor de credit nr. 0501R000000028621/04.04.2008 la cursul de schimb din ziua semnării respectivului contract.

3 Constatarea inexistenței dreptului băncii de a obliga reclamantul să suporte riscul valutar pe durata derulării contractului de credit nr. 0501R000000028621/04.04.2008 și constatarea existenței obligației băncii de a suporta riscul valutar pe durata derulării contractului.

4 Constatarea caracterului abuziv al clauzei de la art. 6.3. din contractul de credit nr. 0501R000000028621/04.04.2008 privind dreptul băncii de a efectua schimburile valutare la  cursul de schimb al băncii din ziua plății:))

 

Referitor la capetele de cerere nr. 2 și 3 precizez că, așa cum reiese din prevederile art. 3, alin. (1), lit. l din Norma BNR nr. 17/2003 riscul valutar este definit ca fiind „componentă a riscului de piață, care apare din fluctuațiile pe piață ale cursului valutar”, iar conform art. 3, alin. (1), lit. j din Norma BNR nr. 17/2003, riscul de piață este definit ca fiind „riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care apare din fluctuațiile pe piață ale prețurilor, ratei dobânzii și cursului valutar;”.

(„l) risc valutar - componentă a riscului de piaţă, care apare din fluctuaţiile pe piaţă ale cursului valutar;

j) risc de piaţă - riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care apare din fluctuaţiile pe piaţă ale preţurilor, ratei dobânzii şi cursului valutar;”)

Astfel, în temeiul art. 3, alin. (1), lit. l și j din Norma BNR nr. 17/2003, riscul valutar, componentă a riscului de piață, aparține băncii, nu împrumutatului, aceasta întrucât se referă la riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate ca urmare a fluctuațiilor pe piață ale prețurilor, ratei dobânzii și cursului valutar, iar doar activitatea de creditare a băncilor reprezintă o afacere în temeiul căreia pot fi înregistrate pierderi sau nu pot fi realizate profiturile estimate ca urmare a fluctuațiilor pe piață ale prețurilor, ratei dobânzii și cursului valutar, în timp ce pentru împrumutat semnarea contractului de credit, în mod evident și așa cum rezultă din clauzele contractuale, nici nu reprezintă o afacere și nici nu se referă realizarea unor profituri pe care acesta le-ar fi estimat ca urmare a fluctuațiilor pe piață ale prețurilor, ratei dobânzii și cursului valutar.

Precizez în acest sens și că, deoarece împrumutatul, nefiind instituții financiar-bancare sau nebancare, nu are nici dreptul legal și nici calitatea necesară să desfășoare activități de creditare cu dobândă, motiv pentru care riscul de piață prevăzut de art. 3, alin. (1), lit. j din Norma BNR nr. 17/2003, respectiv riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care apare din fluctuațiile pe piață ale prețurilor, ratei dobânzii și cursului valutar, nu se poate referi la activitatea împrumutatului în temeiul contractului de credit, ci se poate referi doar la activitatea băncii în temeiul contractului de credit.

Faptul că riscul valutar aparține băncilor, nu împrumutaților, este confirmat și de art. 12 din aceeași normă care la alin. (2) prevede că, în cazul riscurilor controlabile, așa cum este cazul și în ceea ce privește fluctuațiile pe piață ale cursului valutar, curs de schimb valutar care, așa cum am arătat mai jos, este influențat și chiar stabilit în mod unilateral de către bănci, deci este controlabil, instituțiile de credit, nu împrumutații, trebuie să stabilească dacă își asumă integral aceste riscuri sau măsura în care doresc să le reducă prin proceduri de control. Astfel, și din această perspectivă riscul valutar aparține băncii, nu împrumutaților. Reiterez în acest sens art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003: (2) Procesul de evaluare a riscurilor trebuie să includă identificarea atât a riscurilor care sunt controlabile de către instituțiile de credit, cât și a celor necontrolabile. În cazul riscurilor controlabile, instituțiile de credit trebuie să stabilească dacă își asumă integral aceste riscuri sau măsura în care doresc să le reducă prin proceduri de control. În cazul riscurilor necontrolabile, instituțiile de credit trebuie să decidă dacă le acceptă sau dacă elimină ori reduc nivelul activităților afectate de riscurile respective.

De asemenea, chiar și în situația în care băncile nu ar fi influențat valorile cursului de schimb valutar, respectiv în situația în care riscul valutar ar fi fost necontrolabil, atunci conform art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003 băncile sunt obligate fie să accepte respectivele riscuri, fie să elimine sau să reducă nivelul activităților afectate de respectivele riscuri. Fiind vorba de riscul  fluctuării pe piaţă a cursului valutar într-un interval de timp analizat, riscul valutar face parte din activitatea de creditare, motiv pentru care în temeiul art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003 pârâta avea obligația fie să accepte riscul valutar, fie să elimine sau să reducă nivelul activității de creditare în monedă străină. 

Nici unul dintre aceste lucruri nu s-a întâmplat, respectiv indiferent dacă riscul valutar e controlabil sau nu, banca nici nu a ales între asumarea integrală a riscului valutar și reducerea riscului valutar prin proceduri de control, nici nu a ales între acceptarea riscului valutar și eliminarea ori reducerea nivelul activității de creditare în monedă străină, ci chiar a continuat să ofere cele mai avantajoase produse de creditare în monedă străină, obligând împrumutații să suporte în intregime riscul valutar, cu încălcarea prevderilor art. 3, alin. (1), lit. l și j din Norma BNR nr. 17/2003 coroborate cu cele ale art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003, în beneficiul băncii și în detrimentul împrumutatului.

Din aceste motive, în temeiul art. 3, alin. (1), lit. l și j din Norma BNR nr. 17/2003 coroborat cu art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003, riscul valutar aparține băncii, nu împrumutatului, motiv pentru care se impune constatarea existenței dreptului împrumutatului de a achita ratele lunare pe durata derulării contractului la cursul de schimb din ziua semnării contractului.

Prevederile art. 3, alin. (1), lit. l și j din Norma BNR nr. 17/2003 și cele ale art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003 în temeiul cărora riscul valutar aparține băncilor, nu împrumutaților, bineînțeles că erau imperative în contextul în care băncile sunt profesioniștii care activează pe piața bancară și care influențează sistemul și indicatorii bancari, și în special în contextul în care valorile cursului de schimb valutar sunt influențate și chiar stabilite în mod unilateral de către bănci, conform poropriului lor interes, aspect confirmat de  guvernatorul Băncii Naționale a României în cadrul celei de-a VI-a ediţie a Conferinţei anuale a Asociaţiei Analiştilor Financiar - Bancari din România  (AAFBR), cu tema 'Economia românească între macrostabilitate şi microtensiuni'. Reiterez în acest sens următoarele (sursa: http://www.capital.ro/-mugur-isarescu-nu-banca-nationala-stabileste-cursul.html):

”Cursul BNR rămâne o problemă în comunicarea publică şi se creează impresia greşită că Banca Naţională este cea care stabileşte cursul, a declarat, joi, guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu.

'În percepţia publică o problemă este cursul Băncii Naţionale. Noi la ora 12 luăm zece cursuri, facem o medie şi publicăm cursul. De la faptul că pleacă de la Banca Naţională nu mai este decât un pas să se spună că este un curs stabilit de noi. Nu vorbeşte nimeni despre cursul mediu calculat independent de Banca Naţională', a subliniat Isărescu, în cea de-a VI-a ediţie a Conferinţei anuale a Asociaţiei Analiştilor Financiar - Bancari din România  (AAFBR), cu tema 'Economia românească între macrostabilitate şi microtensiuni'.”

Astfel, băncile stabilesc zilnic în mod unilateral și conform propriului lor interes ce valori estimează că vor avea cursurile de schimb valutar pentru ziua următoare, apoi comunică aceste valori către BNR, după aceea BNR alege pentru fiecare monedă străină în parte zece dintre aceste valori ale cursurilor de schimb valutar stabilite în mod unilateral de către bănci și calculează valoarea medie a acestora pentru fiecare monedă în parte, apoi afișează rezultatele pe site-ul BNR. Ulterior afișării valorilor medii ale cursurilor de schimb valutar pe site-ul BNR, valorii medii care, subliniez, sunt calculate de BNR în funcție de niște valori stabilite în mod unilateral și conform propriului lor interes de către bănci, toate băncile stabilesc cursuri de vânzare și de cumpărare a respectivelor monede străine prin raportarea la valorile cursurilor de schimb medii calculate de BNR în funcție de valori alese de bănci în mod unilateral și în funcție de propriul lor interes, stabilind astfel câți bani vor încasa de la împrumutații în monedă străină cu titlul de ”rate lunare”.

Prin urmare, deoarece valorile cursului de schimb valutar mediu calculat de BNR sunt stabilite în funcție de valori stabilite în mod unilateral și conform propriului lor interes de către bănci, respectiv în funcție de criterii, variabile și formule stabilite și interpretate în mod unilateral și conform propriului lor interes de către bănci, atunci valorile cursului de schimb valutar mediu calculat de BNR sunt influențate și chiar stabilite în mod unilateral de către bănci, al căror interes, bineînțeles este să crească valorile cursului de schimb valutar pentru a încasa mai mulți bani (lei) de la împrumutații care sunt obligați să cumpere tot de la bănci monedele străine în vederea achitării ratelor lunare, că din altă parte nu au de unde să cumpere monedele străine la un curs de schimb valutar stabilit după alte criterii, obiective față de interesele băncilor.

Menționez în acest sens și că, indiferent dacă împrumutații merg la o altă bancă sau la oricare dintre casele de schimb valutar din țară, situația rămâne neschimbată deoarece și cursurile de schimb valutar ale respectivilor comercianți se calculează tot în funcție de cursul de schimb mediu calculat de BNR în funcție de valori, criterii, variabile și formule stabilite în mod unilateral și conform propriului lor interes de către bănci.

Din aceste motive, respectiv deoarece băncile sunt profesioniștii care manipulează cursurile de schimb valutar ale monedelor străine, influențând și chiar stabilind în mod unilateral, dar indirect prin intermediul BNR, valorile cursurilor de schimb valutar ale monedelor străine, atunci în vederea protejării împrumutaților în sensul evitării creării unor prejudicii acestora pe durata derulării contractului prin mecanismul stabilirii cursului de schimb valutar era evidentă necesitatea existenței dispozițiilor art. 3, alin. (1), lit. l și j și art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003 în temeiul cărora riscul valutar fie trebuie să fie suportat de bănci, fie să fie eliminat de acestea.

Necesitatea existenței prevederilor art. 3, alin. (1), lit. l și j și art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003 era imperativă deoarece, în lipsa acestora, ținând cont că băncile stabilesc în mod unilateral și în funcție de propriul lor interes cursurile de schimb valutar ale monedelor străine pe care le practică la vânzare și la cumpărare și că, așa cum am arătat mai sus, băncile manipulează și chiar stabilesc în mod unilateral valorile cursului de schimb valutar mediu afișat de BNR, atunci banii (lei) pe care împrumutații români i-ar plăti suplimentar pe durata derulării contractului ca urmare a creșterii valorilor cursului de schimb la care aceștia sunt obligați să cumpere monedele străine pentru a achita ratele lunare ar ajunge în conturile băncilor prin efectuarea schimbului valutar, apoi și moneda străină cumpărată de împrumutați s-ar întoarce tot în conturile băncilor sub formă de rate lunare achitate de aceștia, și așa mai departe, ciclul s-ar repeta în beneficiul băncilor și în detrimentul împrumutaților. S-ar creea astfel situația ca moneda străină să rămâne mereu în conturile băncilor, iar împrumutații români să fie mereu obligați să ”cumpere” respectiva monedă străină la prețul (lei) stabilit în mod unilateral și conform propriului lor interes de către bănci, apoi să restituie băncilor respectiva monedă străină, rezultând astfel un drept al băncilor de a stabili în mod unilateral și conform propriului lor interes câți bani (lei) sunt obligați să plătească împrumutații români pe durata derulării contractului de credit în monedă străină, indiferent de valoarea dobânzilor prevăzute în respectivele contract.

În plus față de cele arătate mai sus precizez și că, ținând cont că pe teritoriul României și al Uniunii Europene, cu excepția Elveției, tranzacțiile nu se efectuează în franci elvețieni (CHF), atunci prin acordarea creditelor în CHF s-a creat și situația ca o bancă din România ce a cumpărat 100.000 CHF cu 1,9 lei/CHF, respectiv o bancă ce deține doar 100.000 CHF, să poată acorda credite de câteva sute de milioane de CHF, creând astfel în mod artificial obligația românilor și a altor cetățeni de altă naționalitate de a rambursa credite de câteva milioane de CHF, plus dobânzile aferente, astfel:

(1) Banca a promovat creditul de CHF în cele mai bune condiții, fără a informa clienții și potențalii clienți asupra riscurilor acestui produs de creditare în monedă străină.

(2) Ținând cont că marea majoritate a oamenilor aleg produsul de creditare cel mai avantajos în funcție de cunoștințele pe care le dețin, a apărut și primul împrumutat român care a ales să împrumute de la bancă cei 100.000 CHF pe care baca îi deținea. Însă pentru că tranzacțiile în România nu se efectuează în franci elvețieni, împrumutatul a efectuat schimbul valutar la bancă, încasând astfel în realitate lei sau euro, în funcție de destinația creditului și/sau nevoile personale. Prin urmare, cei 100.000 CHF au rămas rămân în conturile băncii. Precizez în acest sens și că, așa cum se poate observa din analiza situațiilor creditelor în franci elvețieni din România, în aproximativ 100% din situații împrumutații în franci elvețieni au încasat efectiv lei sau euro, fie deoarece nu aveau nevoie de franci elvețieni pentru efectuarea tranzacțiilor pentru care au împrumutat respectivii bani, fie deoarece banca nu avea disponibili franci elvețieni.

(3) Banca, rămânând cu cei 100.000 CHF, i-a împrumutat din nou și așa mai departe, ciclul s-a repetat să zicem de 999 de ori.

(4) Astfel, deținând doar 100.000 CHF, banca a acordat credite de 100.000.000 CHF, creând astfel obligații contractuale românilor de a rambursare 100.000.000 CHF, plus dobânda aferentă, respectiv cca. 170.000.000 CHF.

(5) Creând în mod artificial obligații de cca. 170.000.000 CHF, având însă de oferit doar 100.000 CHF, banca a cauzat o creștere uriașă a cererii de franci elvețieni prin raportare la oferta de care dispunea, respectiv o creștere de 1700 de ori, cauzând astfel în mod direct și culpabil creșterea prețului de cumpărare a francului elvețian, cu efectele dezastruoase pentru împrumutații români în franci elvețieni, în beneficiul băncii. Am văzut cu toții care este efectul creșterii raportului cerere/ofertă asupra prețului anumitor produse (produse antibacteriene, etc.) atunci când a apărut COVID 2 de exemplu.

(6) Astfel, prin mecanismul arătat mai sus, banca din exemplul prezentat, cumpărând 100.000 CHF cu 1,9 lei, cheltuind astfel doar 190.000 lei, a obținut de la împrumutații români 170.000.000 CHF la un curs de schimb de cca. 1CHF = 4,4 lei, echivalentul a 748.000.000 lei, în beneficiul băncii și în detrimentul românilor. De aceea, pentru a evita continuarea acestei situații și pentru a repara prejudiciile cauzate din culpă de celelalte bănci care promovat și acordat credite în franci elvețieni, precum pârâta, binențeles că se impune admiterea captelor de cerere nr. 3, 4 și 5.

În concluzie, prevederile din Norma BNR nr. 17/2003 menționate mai sus au produs efecte tocmai pentru a proteja împrumutații români de ilegalitatea obligații acestora de a achita ratele lunare pe durata derulării contractului la cursuri de schimb ale monedelor străine ale căror valori sunt influențate și chiar stabilite de către bănci, în mod unilateral și conform propriului lor interes. De aceea, atâta timp cât o creștere a valorilor cursului de schimb al monedelor străine implică încasarea de către bănci, fără contraprestație, a unor sume mai mari de bani (lei), în beneficiul acestora și în detrimentul exclusiv al împrumutaților, atunci obligația împrumutaților de a achita ratele lunare la un curs de schimb valutar diferit de cel din ziua semnării contractului este vădit nelegală, motiv pentru care legiuitorul român a obligat instituțiile financiare fie să suporte, fie să elimine riscul valutar pe durata derulării contractului.

În ceea ce privește capătul de cerere nr. 3 referitor la constatarea caracterului abuziv al clauzei de la art. 6.3, precizez că aceasta este redactată într-un limbaj care nu este clar și ușor inteligibil și este abuzivă din următoarele motive:

1. valorile cursurilor de schimb valutar pe parcursul unei zile sunt modificate de mai multe ori, astfel că prin clauza menționată împrumutatul nu a fost informat în mod corect, complet și precis referitor la care valori ale cursului de schimb valutar se aplică în situația descrisă, respectiv dacă este vorba de cursul de schimb valutar afișat dimineața sau unul dintre celelalte cursuri de schimb afișate de bancă în ziua efectuării schimbului valutar, fiind astfel încălcate prevederile art. 18 din Ordonanța 21/1992, art. 5 lit. c), art. 27 lit. b) și art. 44 din Legea nr. 296/2004. Din acest motiv banca poate stabili în mod unilateral și conform propriului ei interes care curs de schimb valutar din ziua efectuării schimbului valutar se aplică situației descrise, respectiv banca poate alege valoarea cursului de schimb valutar cea mai mare, aspect ce creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe și în detrimentul împrumutatului, fiind astfel încălcate prevederile art. 4, alin. (1) din Legea 193/2000, art. 79 din Legea nr. 296/2004 şi art. 2, punctul 16 din ordonanța nr. 21/1992.

2. Clauza menționată încalcă prevederile art. 4, alin. (1) din Legea 193/2000, art. 79 din Legea nr. 296/2004 şi art. 2, punctul 16 din ordonanța nr. 21/1992 și deoarece cursul de schimb afișat de bancă la data scadenței este stabilit în mod unilateral de către bancă și conform propriului ei interes, motiv pentru care banca efectiv stabilește în mod unilateral și conform propriului ei interes câți bani (lei va încasa de la împrumutat în temeiul clauzei analizate, nefiind astfel respectate nici prevederile alineatului (1), lit. b) din Anexa Legii nr. 193/2000 („(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: ... b) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;”), aceasta întrucât împrumutatul nu a avut posiblitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului nici ce cursuri de schimb valutar va stabili banca pe durata derulării contractului, nici în funcție de ce criterii, formule și variabile banca stabilește valorile cursului de schimb valutar pe durata derulării contractului. Exemplific în acest sens că, dacă împrumutatul are în cont 1.000.000 lei, atunci anterior momentului efectării schimbului valutar banca poate crește cursul de schimb valutar de la 1 CHF = 4,5 lei la 1 CHF = 1.000.000 lei, iar în temeiul clauzei analizate aceasta are drepetul să efectueze schimbul valutar la cursul de schimb al băncii, respectiv are dreptul să schimbe cei 1.000.000 lei în 1 CHF în vederea acoperirii ratelor lunare, cauzând astfel împrumutatului un prejudiciu de 1.000.000 lei în schimbul a 1 CHF, aspect vădit ilegal.  

3. Clauza de la 6.3 încalcă și prevederile alineatului 1, lit. g) din Anexa Legii nr. 193/2000 („(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:...  (g) dau dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale;”) deoarece este formulată astfel încât sfera ei de incidenţă poate fi stabilită exclusiv de către comerciant, aceasta întrucât doar banca poate interpreta și stabili în funcție de ce criterii, formule și variabile stabilește valorile cursurilor de schimb valutar pe durata derulării contractului, împrumutatul nefiind informat despre aceste aspecte esențiale ale contractului cu impact semnificativ asupra veniturilor sale lunare și asupra capacității acestuia de a-și satisface nevoile de bază.

În plus, deși în temeiul prevederilor art. 3, alin. (1), lit. l și j din Norma BNR nr. 17/2003 și ale art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003 riscul valutar aparține băncii, aceasta, obligând împrumutatul să suporte riscul valutar pe durata derulării contractului, a exploatat poziția sa dominantă față de împrumutat, starea de necesitate economică și lipsa informațiilor împrumutatului privind variabilele, formulele și criteriile în funcție de care se stabilesc valorile cursului de schimb valutar pe durata derulării contractului, motiv pentru care clauza analizată creează, contrar cerințelor bunei-credințe și în detrimentul împrumutatului, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, fiind astfel incidente prevederile art. 4, alin. (1) din Legea 193/2000, art. 79 din Legea nr. 296/2004 şi art. 2, punctul 16 din ordonanța nr. 21/1992.

Un alt argument care dovedește că acea clauză de la art. 6.3 creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe și în detrimentul consumtorului, constă atât în nerespectarea dreptului împrumutatului de a nu suporta riscul valutar, cât și în nerespectarea obligației băncii de a decide între suportarea riscului valutar și eliminarea riscului valutar, ambele obligații prevăzute de art. 3, alin. (1), lit. l și j coroborat cu art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003.

 

Admiterea capetelor de cerere nr. 2, 3 și 4 se impune și ca urmare a nerespectării de către bancă a prevederilor art. 18 din Ordonanța 21/1992, art. 5 lit. c), art. 27 lit. b) și art. 44 din Legea nr. 296/2004 în temeiul cărora banca avea obligația de informare a împrumutatului în mod corect, complet și precis asupra riscului valutar și asupra riscurilor împrumutatului pe durata derulării contractului, astfel încât să aibe posibilitatea de a face o alegere rațională între produsele şi serviciile oferite, în conformitate cu interesele lor economice şi de alta natură şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină siguranţă şi securitate, aceasta întrucât:

(1) termenul de risc valutar nici măcar nu este menționat în cele două contract,

(2) contractul nu stipulează posibilitatea creșterii cursului de shimb valutar pe durata derulării contractului,

(3) anterior semnării contractului banca a informat verbal împrumutatul că francul elvețian este o monedă stabilă,

(4) contractul nu stipulează existența unui risc în sarcina împrumutatului de creștere a cursului de schimb valutar CHF/LEU pe durata derulării acestora,

(5) contractul nu stipulează suportarea riscului valutar de către împrumutat pe durata derulării acestora,

(6) împrumutatul nu a fost informat de posibilitatea creșterii costurilor de creditare lunare ale acestuia pe durata derulării contractului ca urmare a creșterii cursului de schimb valutar CHF/LEU,

(7) contractul nu stipulează riscul împrumutatului de creștere a costurilor lunare ale acestuia ca urmare a creșterii cursului de schimb valutar CHF/LEU pe durata derulării contractului,

(8 împrumutatul nu a fost informat că în temeiul art. 3, alin. (1), lit. l și j din Norma BNR nr. 17/2003 coroborat cu art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003, riscul valutar aparține băncii, nu împrumutatului,

(9) contractul nu stipulează că riscul valutar pe durata derulării acestora va fi transferat din sarcina băncii în sarcina împrumutatului, cu nerespectarea și neaplicarea prevederilor art. 3, alin. (1), lit. l și j și a art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003,

(10) împrumutatul a fost obligat să se supună obligației impuse de bancă de a plăti ratele lunare pe durata derulării contractului la cursul de schimb din ziua plății lor, fără ca banca să îl informeze în mod corect, complet și precis despre formulele, criteriile și variabilele în funcție de care se stabilesc valorile cursului de schimb valutar,

(11) împrumutatul a fost obligat să se supună obligației impuse de bancă de a plăti ratele lunare pe durata derulării contractului la cursul de schimb din ziua plății lor fără a știi că valorile cursului de schimb pe durata derulării contractului sunt influențate și chiar stabilite în mod unilateral de către bănci și conform propriului lor interes, și fără a știi că o creștere a valorilor cursului de schimb valutar pe durata derulării contractului cauzează profit băncii în detrimentul împrumutatului.

Din aceste motive banca nu și-a respectat obligațiile de informare a împrumutatului în mod corect, complet și precis asupra riscului valutar, asupra modului de stabilire a cursului de schimb valutar pe durata derulării contractului și asupra tuturor riscurilor împrumutatului pe durata derulării contractului aferente sau care au legătură cu riscul valutar, motiv pentru care împrumutatul nu a avut posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lui economice şi de alta natură (precum interesele de natură morală sau interesele de a fi informată corect, complet și precis și de a nu fi manipulat să achite niște costuri care aparțin băncii și care care nu se justifică a fi achitate de acesta), între produsele şi serviciile oferite de bancă și de celelalte bănci. Datorită tuturor acestor ilegalități ale băncii, împrumutatul nu a putut beneficia de dreptul de a lua o decizie în cunoștință de cauză și de a stabili dacă împrumutul în moneda CHF este mai avantajos comparativ cu cel în moneda națională sau în altă monedă străină, fiind astfel privat și de dreptul de a utiliza creditul în deplină securitate (financiară, personală, familiară, morală, etc.). Prin urmare, neinformarea împrumutatului în sensul arătat la pct. (1)-(11) de mai sus implică nerespectarea de către bancă a obligațiilor acesteia prevăzute de art. 18 din Ordonanța 21/1992, art. 5 lit. c), art. 27 lit. b) și art. 44 din Legea nr. 296/2004, motiv pentru care se impune admiterea capetelor de cerere nr. 2, 3 și 4.

Menționez în acest sens și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție din Decizia nr. 1724/2016 de la 19 octombrie 2016: „Această susținere a recurentei nu poate fi reținută, semnarea contractului de către reclamanți nesuplinind obligația legală a băncii de a dovedi că a informat concret și complet consumatorului.”

De asemenea, ținând cont de neinformarea împrumutatului de către bancă în sensul arătat la pct. (1)-(11) de mai sus și ținând cont că pe durata derulării contractului împrumutatul a fost obligat să achite ratele lunare la un curs de schimb valutar de aproximativ două ori mai mare decât cel din ziua semnării contractului, atunci este evident faptul că împrumutatul a fost obligat să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală de a lua la cunoștință la data semnării contractului, motiv pentru care în temeiul prevederilor alineatului (1), litera b din Anexa Legii nr. 193/2000 se impune admiterea capetelor de cerere nr. 2, 3 și 4 („Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: ... b) obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului”.).

În plus, nestipularea în contract a aspectelor arătate la pct. (1)-(11) de mai sus implică faptul că riscul valutar nu aparține împrumutatului, aceasta întrucât, dacă riscul valutar ar fi putut fi transferat în mod legal de bancă în sarcina împrumutatului, contrar prevederilor art. 3, alin. (1), lit. l și j din Norma BNR nr. 17/2003 coroborat cu art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003, atunci în temeiul art. 18 din Ordonanța 21/1992, art. 5 lit. c), art. 27 lit. b) și art. 44 din Legea nr. 296/2004 banca ar fi avut obligația de informare a împrumutatului în mod corect, complet și precis în acest sens, în ceea ce privește modul de stabilire a cursului de schimb valutar pe durata derulării contractului și în ceea ce privește toate riscurile împrumutatului pe durata derulării contractului aferente sau care au legătură cu riscul valutar, precum riscul de incapacitate de plată, astfel încât împrumutatul să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lui economice şi de alta natură (precum interesele de natură morală sau interesele de a fi informat corect, complet și precis și de a nu fi manipulat să achite niște costuri care trebie suportate de către bancă), între produsele şi serviciile oferite de bănci şi să fie în măsură să utilizeze creditele, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate.

Mai mult decât atât, deși niciuna dintre clauzele contractuale nu stipulează obligația împrumutatului de a suporta riscul valutar pe durata derulării contractului, pentru a nu exista dubii în acest sens invocăm și prevederile art. 1, alin. (2) al Legii 193/2000 și ale art. 77 din Legea nr. 296/2004 din Codul consumului („(2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.”) în temeiul cărora se impune interpretarea clauzelor contractuale în favoarea consumatorului, respectiv în sensul că riscul valutar pe durata derulării contractului va fi suportat de bancă, nu de împrumutat.

Faptul că banca nu a respectat obligația de informare a împrumutatului privind riscul valutar și privind modul de stabilire a valorilor cursului de schimb valutar pe durata derulării contractului prevăzută de art. 18 din Ordonanța 21/1992, art. 5 lit. c), art. 27 lit. b) și art. 44 din Legea nr. 296/2004 rezultă și din considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-26/13 reiterate în continuare potrivit cărora funcționarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauzele privind riscul valutar, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze, trebuie specificate în contract, astfel încât împrumutatul să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește. Prin urmare, contractul ce fac obiectul prezentei acțiuni trebuiau să stipuleze legile, criteriile, formulele și variabilele în funcție de care se stabilește cursul de schimb pe durata derulării contractului, astfel încât clauzele contractuale să fie redactate în mod clar și inteligibil: „Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește o clauză contractuală precum cea în discuție în litigiul principal, cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și ca contractul să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește.”. Astfel, ca urmare a neinformării împrumutatului în sensul indicat mai sus de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, au fost încălcate prevederile art. 18 din Ordonanța 21/1992, art. 5 lit. c), art. 27 lit. b) și art. 44 din Legea nr. 296/2004, fiind astfel creat și un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, cu încălcarea cerințelor bunei-credințe și în detrimentul consumatorului, fiind astfel incidente și prevederile art. 4, alin. (1) din Legea 193/2000, art. 79 din Legea nr. 296/2004 şi art. 2, punctul 16 din ordonanța nr. 21/1992. Prin urmare, și din acest motiv se impune admiterea capetelor de cerere nr. 2, 3 și 4.

 

Admiterea capetelor de cerere 2, 3 și 4 se impune și în temeiul prevederilor art. 966 din Codul Civil („Obligaţia fără cauza sau fondată pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect. (Cod civil 948, 954, 967, 968, 1347, 1349, 1352).*”) prin prisma cărora obligația împrumutatului de a suporta riscul valutar, respectiv de a achita ratele lunare pe durata derulării contractului la un curs de schimb valutar diferit de cel din ziua semnării contractului, nu poate avea niciun efect, aceasta întrucât la baza acestei obligații au stat cel puțin o cauza falsă și una ilicită.

(A) Una dintre cauzele false care au stau la baza obligației împrumutatului de a achita ratele lunare la cursul de schimb de la data achitării ratelor lunare este aceea că împrumutatul, la fel ca în cazul a aproximativ 100% dintre consumatori, nu a fost informat nici că băncile influențează și chiar stabilesc valorile cursului de schimb valutar, ci a presupus că alte instituții precum BNR stabilesc aceste valori și că băncile nu pot influența aceste valori, nici că o creștere a cursului de schimb valutar implică creșterea profitului băncilor în detrimentul împrumutatului.

(B) O altă cauză falsă care a stat la baza obligației împrumutatului de a achita ratele lunare la cursul de schimb de la data achitării ratelor lunare a fost aceea că împrumutatul a fost informat în temeiul clauzelor contractuale și verbal că nu există pentru acesta un risc de creștere, chiar de dublare, a valorii ratelor lunare.

(C) O altă cauză falsă care a stat la baza obligației împrumutatului de a achita ratele lunare la cursul de schimb de la data achitării ratelor lunare a fost aceea că, plecând de la premiza de bună-credință a băncii și de la obligația acesteia de a respecta prevederile art. 18 din Ordonanța 21/1992, art. 5 lit. c), art. 27 lit. b) și art. 44 din Legea nr. 296/2004 privind obligația de informare corectă, completă și precisă, împrumutatul a înțeles din conținutul clauzelor contractuale că nu există posibilitatea creșterii costurilor de creditare lunare ale acestuia pe durata derulării contractului ca urmare a creșterii cursului de schimb valutar CHF/LEU,

(D) O altă cauză falsă care a stat la baza obligației împrumutatului de a achita ratele lunare la cursul de schimb de la data achitării ratelor lunare a fost aceea că, plecând de la premiza de bună-credință a băncii și de la obligația acesteia de a respecta prevederile art. 18 din Ordonanța 21/1992, art. 5 lit. c), art. 27 lit. b) și art. 44 din Legea nr. 296/2004, împrumutatul a înțeles din conținutul clauzelor contractuale că nu există un risc valutar în sarcina lui, termen care nici măcar nu este menționat în contract.

(E) O altă cauză falsă care a stat la baza obligației împrumutatului de a achita ratele lunare la cursul de schimb de la data achitării ratelor lunare a fost aceea că împrumutatul a fost informat de bancă verbal anterior semnării contractului că francul elvețian este o monedă stabilă.

(F) O altă cauză falsă care a stat la baza obligației împrumutatului de a achita ratele lunare la cursul de schimb de la data achitării ratelor lunare a fost aceea că, plecând de la premiza de bună-credință a băncii și de la obligația acesteia de a respecta prevederile art. 18 din Ordonanța 21/1992, art. 5 lit. c), art. 27 lit. b) și art. 44 din Legea nr. 296/2004, împrumutatul a înțeles din conținutul clauzelor contractuale că a fost informați în mod corect, complet și precis despre formulele, criteriile și variabilele în funcție de care se stabilesc valorile cursului de schimb valutar și despre riscurile pe care și le asumă prin semnarea contractului de credit, respectiv că nu există în sarcina lui riscul valutar și riscul de creștere, chiar de dublare, a costurilor creditului pe durata derulării contractului în temeiul riscului valutar.

(G) Una dintre cauzele ilicite care au stat la baza obligației împrumutatului impusă de bancă de a achita ratele lunare la cursul de schimb de la data achitării ratelor lunare este nerespectarea prevederilor art. 3, alin. (1), lit. l și j din Norma BNR nr. 17/2003 coroborat cu art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003 în temeiul cărora riscul valutar aparține băncii, nu împrumutatului. Argumentele în acest sens au fost arătate mai sus.

(H) O altă cauză ilicită care a stat la baza obligației împrumutatului impusă de bancă de a achita ratele lunare la cursul de schimb de la data achitării ratelor lunare constă în nerespectarea de către bancă a prevederilor art. 18 din Ordonanța 21/1992, art. 5 lit. c), art. 27 lit. b) și art. 44 din Legea nr. 296/2004, prevederi legale în temeiul cărora banca avea obligația de informare a împrumutatului în mod corect, complet și precis asupra riscului valutar și asupra riscurilor împrumutatului pe durata derulării contractului aferente riscului valutar, astfel încât să aibe posibilitatea de a face o alegere rațională între produsele şi serviciile oferite, în conformitate cu interesele lui economice şi de alta natură şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină siguranţă şi securitate. Argumentele care dovedesc nerespectarea de către bancă a prevederilor art. 18 din Ordonanța 21/1992, art. 5 lit. c), art. 27 lit. b) și art. 44 din Legea nr. 296/2004 au fost arătate mai sus.

(I) O altă cauză ilicită care a stat la baza obligației împrumutaului impusă de bancă de a achita ratele lunare la cursul de schimb de la data achitării ratelor lunare constă în nerespectarea de către bancă a prevederilor alineatului (1), litera b din Anexa Legii nr. 193/2000, prevederi legale în temeiul cărora clauzele contractuale trebuiau să permită împrumutatului să se supună unor condiții contractuale despre care a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului. Altfel spus, clauzele contractuale trebuiau să stipuleze următoarele aspecte și informații:

(1) termenul de risc valutar,

(2) existența unui risc în sarcina împrumutatului de creștere a cursului de schimb valutar CHF/LEU pe durata derulării contractului,

(3) existența riscului împrumutatului de creștere a ratelor lunare ca urmare a creșterii cursului de schimb valutar CHF/LEU pe durata derulării contractului,

(4) posibilitatea creșterii costurilor de creditare lunare ale împrumutatului pe durata derulării contractului ca urmare a creșterii cursului de schimb valutar CHF/LEU,

(5) suportarea riscului valutar de către împrumutat pe durata derulării contractului,

(6) conform art. 3, alin. (1), lit. l și j și art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003 Norma BNR nr. 17/2003 riscul valutar aparține băncii, nu împrumutatului,

(7) riscul valutar pe durata derulării contractului va fi transferat din sarcina băncii în sarcina împrumutaului, cu nerespectarea și neaplicarea prevederilor art. 3, alin. (1), lit. l și j și art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003,

(8) informații corecte, complete și precise despre formulele, criteriile și variabilele în funcție de care se calculează valorile cursului de schimb valutar,

(9) modul de stabilire al valorilor cursului de schimb valutar pe durata derulării contractului,

(10) modalitățile prin care băncile pot influența valorile cursurilor de schimb pe durata derulării contractului,

(11) creșterea valorilor cursului de schimb valutar pe durata derulării contractului cauzează profit băncii în detrimentul împrumutatului,

(12) achiziția creditului în franci elvețieni, atâta timp cât tranzacțiile nu se fac în franci elvețieni, are ca efect creșterea cererii de franci elvețieni, iar ținând cont că oferta de franci elvețieni raportat la cererea de franci elvețieni este mult mai mică, atunci achiziția creditului în franci elvețieni are ca efect creșterea cursului de schimb al francului elvețian raportat la moneda națională. Astfel, împrumutatului trebuia să-i fie prezentat de bancă exemplul băncii care împrumută 100.000 CHF unui număr de 1000 de împrumutați de mai sus, cu toate detaliile aferente, astfel încât acesta să înțeleagă efectele negative ale achiziției unui credit în franci elvețieni.

 (J) O altă cauză ilicită care a stat la baza obligației împrumutatului impusă de bancă de a achita ratele lunare la cursul de schimb de la data achitării ratelor lunare constă în nerespectarea de către bancă a prevederilor art. 970 din Codul Civil („Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa.”.). Menționez în acest sens că reaua-credință de care a dat dovadă banca atunci când a obligat împrumutatul să suporte riscul valutar pe durata derulării contractului este evidentă din următoarele perspective:

(1) Banca a ascuns împrumutatului informații importante privind riscul valutar și modalitatea de stabilire a cursului de schimb valutar pe durata derulării contractului, precum și efectele negative ale achiziției unui credit în franci elvețieni, pentru întreaga populație și în special pentru împrumutații în franci elvețieni, argumentele în acest sens fiind arătate mai sus. Din acest motiv împrumutatul a fost indus în eroare să creadă că:

a) produsul de creditare ales este potrivit nevoilor lui,

b) a fost informat în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite,

c) a făcut o alegere raţională, în conformitate cu interesele lui economice şi de alta natură, precum interesele de natură morală sau interesele de a fi informat corect, complet și precis și de a nu fi manipulat să achite niște costuri care nu se justifică a fi achitate de acesta, între produsele şi serviciile oferite de bănci,

d) va utiliza produsul de creditare, potrivit destinaţiei lui, în deplină securitate,  

e) alegerea făcută nu a afectat oamenii din jur, în special ceilalți împrumutați în franci elvețieni.

(2) Împrumutatul nu a fost informat despre faptul că băncile influențează și chiar stabilesc cursul de schimb valutar pe durata derulării contractului, în mod unilateral și în funcție de propriul lor interes.

(3) Lipsa informațiilor despre riscul valutar și cursul valutar la care am făcut referire mai sus implică faptul că banca a ascuns împrumutatului care sunt costurile pe care le va suporta pe durata derulării contractului și cum se calculează aceste costuri, diferența de bani încasată ca urmare a creșterii cursului de schimb CHF/LEU reprezentând profit nejustificat pentru bancă și costuri ascunse pentru împrumutat.

(4) Banca a obligat împrumutatul să achite mai mulți bani decât acesta și-a asumat prin semnarea contractului, aceasta întrucât clauzele contractuale nu stipulează nici că ratele lunare vor fi achitate pe durata derulării contractului la un alt curs de schimb valutar decât cel din ziua semnării contractului, nici că există riscul creșterii costurilor lunare de creditare ale împrumutatului pe durata derulării contractului ca urmare a creșterii cursului de schimb CHF/LEU, nici că riscul valutar va fi suportat de către împrumutat, nici că în temeiul art. 3, alin. (1), lit. l și j și art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003 riscul valutar aparține băncii.

(5) Banca a încasat de la împrumutat în mod nejustificat sume semnificative. 

(6) Banca nu a informat împrumutatul nici în mod corect, nici în mod complet și nici în mod precis nici în ceea ce privește costurile creditelor, nici în ceea ce privește riscurile creditului, nici în ceea ce privește drepturile părților și nici în ceea ce privește obligațiile părților.

(7) Datorită ilegalităților băncii menționate mai sus, prin achiziția creditului în franci elvețieni împrumutatul a cauzat creșterea cererii de franci elvețieni raportat la oferta de franci elvețieni existentă, implicit a cauzat creșterea cursului de schimb CHF/LEU și implicit, a cauzat prejudicii semnificative familiei acestuia și celorlalți împrumutați în franci elvețieni și familiei lor, fără ca acesta să fie informat în acest sens și fără să conștientizeze acest aspect, în beneficiul băncii.

Ținând cont că împrumutatul a fost privat de dreptul de a fi informat în mod corect, complet și precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de bancă și de dreptul de a avea posibilitatea de a face o alegere rațională între produsele şi serviciile oferite, în conformitate cu interesele lui economice şi de alta natură şi să fie în măsură să utilizeze creditul, potrivit destinației acestuia, în deplină siguranţă şi securitate, dar și ținând cont de nerespectarea de către bancă a obligațiilor acesteia enumerate mai sus, atunci obligația împrumutatului de a plăti ratele lunare pe durata derulării contractului nu este echitabilă, fiind astfel și din această perspectivă încălcate prevederile art. 970 din Codul Civil.

Din toate aceste motive se impune admiterea capetelor de cerere nr. 2, 3 și 4.

 

Ca o confirmare a celor arătate mai sus precizez că, așa cum reiese din graficele de mai jos, în perioada în care piața de creditare era în expansiune în România băncile au apreciat nesemnificativ leul în raport cu moneda euro, respectiv cu moneda în care au fost acordate aproximativ 95% din credite, aceasta pentru a lăsa impresia împrumutaților români că moneda euro este o monedă stabilă, respectiv că achiziția unui credit în moneda euro nu prezintă riscuri, apoi când piața de creditare a ajuns la saturație, respectiv începând cu sfârșitul anului 2008, leul s-a depreciat constant în raport cu moneda euro, în beneficiul băncilor și în detrimentul împrumutaților. Menționez în acest sens că  marea majoritate a creditelor au fost achiziționate în perioada 2005-2008.

 

 

Creditele în valută acordate gospodăriilor populației s-au dublat ca și valoare în anii 2007 și 2008.

 

 

Referitor la valorile cursului de schimb valutar al monedelor străine, reamintesc că acestea au rămas constante în perioada în care activitatea de creditare în România a explodat și până când piața de creditare a ajuns la saturație, respectiv când băncile acordau credite în condiții accesibile tuturor, mai precis între anii 2004 și sfârșitul anului 2008, aceasta probabil pentru ca împrumutații și potențialii împrumutați să aibe impresia că monedele străine în care băncile acordau credite sunt stabile în raport cu moneda națională, iar după ce piața de creditare a ajuns la saturație, alte soluții de creștere a veniturilor băncilor au ieșit la iveală.

 

http://www.contributors.ro/economie/cum-se-impart-culpele-in-cazul-creditelor-in-franci-elve%C8%9Bieni/

 

Astfel, așa cum reiese din graficul de mai sus, în perioada în care băncile au acordat credite ”doar cu buletinul”, respectiv în perioada 2004-2008, cursul de schimb EURO/LEU a scăzut, apoi când piața de creditare a ajuns la saturație, respectiv în anul 2008, cursul de schimb a crescut cu aproximativ 25%.

 

http://www.contributors.ro/economie/cum-se-impart-culpele-in-cazul-creditelor-in-franci-elve%C8%9Bieni/

 

Așa cum reiese din graficul de mai sus, în anii 2006-2008 creditele în valută reale au crescut de la 40 de miliarde euro la 100 miliarde euro, deci cu 250%, iar faptul că piața de creditare a ajuns la saturație în anul 2008 rezultă deoarece în următorii 4 ani, respectiv între anii 2008-2012, nivelul de creditare a crescut nesemnificativ, creditele în valută reale ajungând la puțin peste 100 miliarde euro, iar în următorii 2 ani, respectiv între 2012 și 2014, nivelul de creditare a scăzut, creditele în valută reale ajungând la puțin peste 80 de miliarde euro în anul 2014.

În concluzie, graficele de mai sus confirmă faptul că băncile au scăzut cursul de schimb valutar atunci când nivelul de creditare creștea semnificativ, aceasta probabil pentru a oferi încredere împrumutaților în stabilitatea monedei străine în care aceștia au împrumutat până la echivalentul a 100 de miliarde de euro, majoritatea creditelor fiind acordate în moneda euro, apoi fix atunci când piața de creditare a ajuns la saturație, mai precis când numărul creditelor noi nu a mai crescut, respectiv începând cu anul 2008, valorile cursului de schimb valutar au crescut, asemenea veniturilor băncilor din creditele deja existente.

La fel s-a întâmplat și în cazul creditelor în CHF:

 

http://www.contributors.ro/economie/cum-se-impart-culpele-in-cazul-creditelor-in-franci-elve%C8%9Bieni/

 

Mai mult decât atât, în multe dintre contractele de credit este stipulat faptul că debitorul va rambursa creditul în ratele lunare ”egale” sau rate lunare ”egale din punct de vedere valoric”.

Rate lunare ”egale” sau rate lunare ”egale din punct de vedere valoric” înseamnă un singur lucru, respectiv că valoarea ratelor lunare este aceeași pe durata derulării contractelor. Ținând cont că pe teritoriul României veniturile împrumutaților sunt exprimate în lei, aceasta fiind și moneda de tranzacționare a bunurilor și serviciilor, rezultă că Rate lunare ”egale” sau rate lunare ”egale din punct de vedere valoric” are semnificația că ratele lunare au aceeași valoare în lei. Prin urmare, această prevedere contractuală stipulează că împrumutații trebuie să achite pe durata derulării contractelor rate lunare a căror valoare exprimată în lei este egală. Altfel spus, indiferent ce valori ale cursului de schimb valutar vor stabili băncile pe durata derulării contractelor, ratele lunare pe care împrumutații trebuie să le achite pe durata derulării contractelor au aceeași valoare, respectiv nu sunt influențate de evoluția cursului de schimb valutar.

Acestă interpretare a ratelor lunare ”egale” sau ”egale din punct de vedere valoric” de mai sus se impune și prin prisma art. 1, alin. (2) al Legii 193/2000 („(2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.”).

De asemena, în multe dintre contractele de credit este stipulat faptul că valoarea (cuantumul) ratelor lunare poate varia doar ca urmare a variației ratei dobânzii, nu și în funcție de variația cursului de schimb valutar, motiv pentru care indiferent ce valori ale cursului de schimb valutar vor stabili băncile pe durata derulării contractelor, ratele lunare pe care împrumutații trebuie să le achite pe durata derulării contractelor au aceeași valoare în lei sau altfel spus, nu sunt influențate de evoluția cursului de schimb valutar. Pentru a nu exista dubii în acest sens, invocăm prevederile art. 1, alin. (2) al Legii 193/2000.

Prin urmare, analizând prevederile contractuale menționate mai sus prin prisma alin. (2) al art. 1 din Legea nr. 193/2000, dar și ținând cont de obligația de informare a consumatorilor în mod COMPLET, corect și PRECIS prevăzută de art. 18 din Ordonanța 21/1992, se impune constatarea faptului că valoarea ratelor lunare pe durata derulării contractelor exprimată în lei este aceeași pentru consumatori și implicit, că în speță sunt incidente prevederile alin. (1), lit. a) a Anexei Legii nr. 193/2000.

Referitor la principiul nominalismului monetar invocat de bănci în marea majoritate a proceselor demarate împotriva acestora precizez următoarele:

(A) Referitor la principiului nominalismului monetar invocat de bancă pentru a eluda respectarea legislației speciale privind protecția consumatorului a cărei nerespectare a fost dovedită de împrumutat menționez că prevederile art. 1576 și următoarele din Vechiul Cod civil au caracter supletiv raportat la legislația specială privind protecția consumatorului, nefiind astfel de natură să înlăture incidența acesteia. 

Contractul de împrumut din speța noastră este supus dispozițiilor legale speciale, precum legislația privind protecția consumatorului (art. 18 din Ordonanța 21/1992, alin. (1), lit. a), b) și e) ale Anexei Legii nr. 193/2000, art. 4, alin. (1) din Legea 193/2000, art. 966 din Codul Civil, art. 970 din Codul Civil, art. 2 din Legea 469 din 9 iulie 2002) și Norma BNR nr. 17/2003, nu dispozițiilor legale generale, motiv pentru care în temeiul principiului Specialia generalibus derogant norma specială e cea care derogă de la norma generală, norma specială fiind de strictă interpretare în cazul nostru. Mai mult, o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o norma specială, aceasta întrucât norma generală reprezintă situația de drept comun, iar norma specială constituie excepția, astfel că trebuie respectate cele două reguli:

1. norma specială derogă de la norma generală - specialia generalibus derogant,
2. norma generală nu derogă de la norma specială - generalia specialibus non derogant.

Fiind derogatorie de la norma generală, rezultă că norma specială se aplică ori de câte ori ne găsim în fața unui caz ce intră sub incidența prevederilor sale, deci norma specială se aplică prioritar față de norma generală, chiar și atunci când norma specială este mai veche decât norma generală.

Mai mult decât atât, chiar și în situația în care în speță principiul nominalismului monetar nici nu ar avea caracter supletiv și în temeiul art. 3, alin. (2) din Legea 193/2000 („(2) Clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispozițiilor prezentei legi.”) ar fi de natură să interzică aplicabilitatea prevederilor Legii 193/2000, deși conform argumentelor arătate de împrumutat principiul nominalismului monetar are caracter supletiv și nu este de natură să interzică aplicabilitatea prevederilor Legii 193/2000, atunci caracterul abuziv al clauzelor care au ca efect suportarea de către împrumutat a riscului valutar pe durata derulării contractului nu ar putea fi analizat doar prin prisma prevederilor Legii 193/2000, acesta putând însă a fi analizat prin prisma prevederilor art. 18 din Ordonanța 21/1992, art. 966 din Codul Civil, art. 970 din Codul Civil, art. 2 din Legea 469 din 9 iulie 2002 și ale Normei BNR nr. 17/2003. Detaliez în acest sens că dispozițiile art. 3, alin. (2) din Legea 193/2000 interzic interpretarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare doar prin prisma dispozițiilor ”prezentei legi”, respectiv a Legii 193/2000, nu însă și prin prisma altor prevederi precum art. 18 din Ordonanța 21/1992, art. 966 din Codul Civil, art. 970 din Codul Civil, art. 2 din Legea 469 din 9 iulie 2002 sau Norma BNR nr. 17/2003.

În ceea ce privește caracterul supletiv al prevederilor referitoare la principiul nominalismului monetar și că principiul nominalismului monetar nu este de natură să permită băncii nerespectarea legislației speciale privind protecția consumatorului prin neinformarea împrumutatului în mod corect, complet și precis asupra riscurilor contractuale, prin încălcarea cerințelor bunei-credințe, prin încălcarea principiilor echității, prin crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, prin nerespectarea cerințelor de transparență, prin supunerea împrumutatului la riscuri despre care nu a fost informat și prin nerespectarea drepturilor legitime ale acestuia  s-a pronunțat atât Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 5477/111/2014 prin DECIZIA CIVILĂ Nr. 729/2017, Şedinţa de la 14 Decembrie 2017, în dosarul nr. 526/1285/2015 prin DECIZIA CIVILĂ Nr. 590/2016, Şedinţa publică de la 08 Iunie 2016și în dosarul nr. 20007/211/2014 prin DECIZIA CIVILĂ Nr.  620/2016, Şedinţa publică de la 23 Iunie 2016, cât și multe alte instanțe de judecată naționale, o parte dintre dosarele în acest sens fiind enumerate mai jos. 

(B) Art. 1578 și următoarele din vechiul Codul Civil nu se aplică în ceea ce privește contractul de împrumut cu dobândă deoarece art. 1578 din Vechiul Cod Civil („Obligaţia ce rezultă din un împrumut în bani este totdeauna pentru aceeaşi suma numerică arătată în contract. Întâmplându-se o sporire sau o scădere a preţului monedelor, înainte de a sosi epoca plăţii, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată şi nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs în momentul plăţii.”) și art. 1576 din Vechiul Cod Civil („Împrumutul este un contract prin care una din părţi dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorire pentru dânsa de-a restitui TOT ATÂTEA lucruri, de aceeaşi specie şi calitate.”) se referă la contracte de împrumut în temeiul cărora împumutații trebuie ÎNTOTDEAUNA să restituie suma numerică împrumutată, respectiv tot atâte lucruri împrumutate, iar în ceea ce privește contractele de credit încheiate cu băncile împrumutații trebuie să restituie mai mult decât suma numerică împrumutată, respectiv suma împrumutată plus dobânda, nefiind astfel respectat criteriul ca ÎNTOTDEAUNA împrumutații să restituie suma numerică împrumutată sau tot atâtea lucruri împrumutate, motiv pentru care prevederile art. 1578 și următoarele din vechiul Codul Civil nu se aplică în cazul contractelor de credit cu dobândă.

Mai mult decât atât, chiar și dacă s-ar aplica respectivele prevederi legale, deși nu se aplică, argumentele care justifică legalitatea solicitărilor împrumutaților privind riscul valutar dovedesc fără dubii ilegalitățile comise de bănci, motiv pentru care se impune admiterea cererilor privind riscul valutar formulate de împrumutați.

 

HOTĂRÂRI DEFINITIVE:

22. Tribunalul București, impotriva Volksbank
Dosar 17368/300/2015
Din 08.06.2016
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30000000000348527&id_inst=3

Soluia pe scurt: Respinge ca nefondat apelul paratei. Admite apelul reclamantilor Schimba in parte sentinta civila apelata in sensul că: Constata caracterul abuziv al clauzei de risc valutar-art 4.3 teza finala din conditiile generale. Dispune stabilizarea cursului de schimb CHF/leu la cel din momentul semnarii contractului, curs valabil pe toata durata derularii contractului. Dispune denominarea in moneda nationala a plătilor. Mentine celelalte dispozitii ale sentintei civile apelate. Definitivă Pronuntata in sedinta publica azi 8 iunie 2016
Document: Hotarâre    08.06.2016

21. Curtea de Apel Cluj, impotriva OTP
Dosar 526/1285/2015
Din 08.06.2016
http://portal.just.ro/33/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=128500000000048501&id_inst=33

Solutia pe scurt: Admite apelul declarat de reclamantul DZLA împotriva sentinţei civile nr. 3336/3.12.2015 pronunţată de Tribunalul specializat Cluj în dos.nr. 526/1285/2015 pe care o schimbă în parte în sensul că constată nulitatea absolută a clauzei prevăzute în art. 12.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. C 2204/2000/5591 din 29.10.2007 cu consecinţa stabilizării cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit mai sus menţionat, la cursul valabil la momentul semnării contractului de credit, respectiv 1,9924 LEI/1 CHF. Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 3720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Menţine de restul dispoziţiilor. Respinge apelul declarat de pârâtul OTP BR SA în nume propriu şi ca reprezentant al OTP FS BV împotriva sentinţei civile nr. 3336/3.12.2015 pronunţată de Tribunalul specializat Cluj în dos.nr. 526/1285/2015. Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 3600 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.. Definitivă şi executorie. Pronunţată în şedinţa publică din 8.06.2016.
Document: Hotarâre  590/2016  08.06.2016

20. Tribunalul Gorj, impotriva OTP
Dosar 8335/318/2015
Din 31.05.2016
http://portal.just.ro/95/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000178811&id_inst=95

Solutia pe scurt: Decizia nr.236/2016 Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă. Admite apelul declarat de apelantul reclamant. Schimbă sentinţa în sensul că admite acţiunea şi constată nulitatea absolută a clauzei prevăzută la art. 9.4 din contractul de credit. Dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-leu şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia, urmând ca pârâtele să restituie reclamantului sumele plătite în plus de acesta. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei. Obligă apelanta pârâtă la plata a 1500 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul reclamant. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 31.05.2016
Document: Hotarâre  236/2016  31.05.2016

19. Tribunalul Gorj, impotriva Raiffeisen
Dosar 7139/318/2015
Din 31.05.2016
http://portal.just.ro/95/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000177527&id_inst=95

Solutia pe scurt: Decizia nr.235/2016 Admite apelul. Schimbă sentinţa apelată în sensul că admite în parte contestaţia la executare. Constată caracterul abuziv al clauzeor contractuale privind comisionul de procesare şi al clauzei prevăzută la art. 5 din contractul de credit(suportarea de către debitor a diferenţei de curs valutar). Anulează formrle de executare declanşate pentru urmărirea sumelor de bani datorate cu acest titlu şi obligă intimata să restituie apelantului sumele de bani reprezentând comision de procesare şi diferenţa de schimb valutar plătită în plus de către apelant faţă de valoarea cursului valutar de la momentul încheierii contractului. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 31.05.2016
Document: Hotarâre  235/2016  31.05.2016

18. Tribunalul Constanta, impotriva OTP Bank
Dosar 41112/212/2014
Din 27.05.2016
http://portal.just.ro/118/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21200000000304050&id_inst=118

Solutia pe scurt: Respinge ca nefondat apelul. Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 1200 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. Definitivă.
Document: Hotarâre  912/2016  27.05.2016

17. Tribunalul Gorj, impotriva OTP Bank
Dosar 1329/318/2015
Din 24.05.2016
http://portal.just.ro/95/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000171210&id_inst=95

Solutia pe scurt: Decizia nr.234/24.05.2016 – Admite apelul reclamantului. Schimbă sentinţa în sensul că admite acţiunea. Constată caracterul abuziv al clauzei prev. la art. 9 din contractul de credit privind efectuarea plăţilor în moneda creditului şi dispune achitarea ratelor de rambursare a creditului în moneda naţională, la cursul de schimb de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de derulare a acestuia. Dispune restituirea către reclamanţi a sumelor reprezentând diferenţa de curs valutar raportat la cursul de la data semnării contractului de la data încheierii contractului şi până la pronunţarea prezentei hotărâri. . Constată caracterul abuziv al clauzelor de la punctele 5.2 din contractul de credit referitoare la posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda, şi dispune obligarea pârâtelor la restituirea sumelor de bani încasate ca diferenţă dintre sumele percepute cu titlu de dobândă şi sumele ce reprezintă dobânda corespunzătoare nivelului indicelui de referinţă indicat de către bancă. Obligă intimatele pârâte la plata către apelantul reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 24 mai 2016.
Document: Hotarâre  234/2016  24.05.2016

16. Tribunalul Gorj, impotriva Piraeus Bank
Dosar 9330/318/2014*
Din 24.05.2016
http://portal.just.ro/95/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000168697&id_inst=95

Solutia pe scurt: Decizia nr.233/24.05.2016 – Admite apelul reclamanţilor. Schimbă sentinţa în sensul că admite în parte acţiunea. Constată caracterul abuziv al clauzelor de la punctele 5.1 din contractul de credit privind marja variabilă a băncii, şi dispune obligarea pârâtelor la restituirea sumelor de bani încasare cu titlu de dobândă majorată prin modificarea valorii marjei băncii, începând cu data de 22.05.2009 până la data prezentei hotărâri, cu dobânda aferentă până la data plăţii efective. Constată caracterul abuziv al clauzei prev. la pct.9.12 din contract. Constată caracterul abuziv al clauzei prev. la art. 6.3 din contractul de credit privind plata ratelor la valuta prevăzută în graficul de rambursare şi dispune achitarea ratelor de rambursare a creditului în moneda naţională, la cursul de schimb de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de derulare a acestuia. Dispune restituirea către reclamanţi a sumelor reprezentând diferenţa de curs valutar raportat la cursul de la data semnării contractului, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie . Respinge restul capetelor de cerere. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 24 mai 2016.
Document: Hotarâre  233/2016  24.05.2016.

15. Tribunalul Gorj, impotriva Bancpost
Dosar 1478/318/2015
Din 18.05.2016
http://portal.just.ro/95/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000171379&id_inst=95

Solutia pe scurt: dec. 220/18.05.2016 – Admite apelul reclamanţilor. Admite apelul pârâtelor. Schimbă sentinţa în sensul că , Admite în parte acţiunea. Constată caracterul abuziv al clauzelor de la punctele 5.13, 8.4, 8.5, 9.4, 11.2, din Contract. Menţine caracterul abuziv pentru clauzele de la pct. 4.5, 4.10 lit.a, 9.3. Menţine restituirea comisionului de acordare, pct.4.10 lit.a, către reclamanţi, sumă ce se va actualiza de la data plăţii ei către bancă , până la data plăţii efective efectuată de bancă cătere aceştia. Respinge cererea reclamanţilor pentru constatarea caracterului abuziv al uzmătoarelor clauze contractuale : 4.1, 4.2, 4.3, 4.6, 4.7, 4.10 lit. b, d, e, 8.3, 11.1, 9.1, 8.6 al.4 şi 5, 8.7 al.4, 8.8.1 lit. a şi b. Admite cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind efectuarea plăţilor în moneda creditului, respectiv clauza 5.1 din contract şi dispune eliminarea acesteia. Dispune achitarea ratelor de rambursare a creditului în moneda naţională, la cursul de schimb de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de derulare a acestuia. Dispune restituirea către reclamanţi a sumelor reprezentând diferenţa de curs valutar raportat la cursul de la data semnării contractului, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie . Menţine obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi. Obligă apelanta pârâtă SC BANC POST SA la plata cheltuielilor de judecată către apelanta reclamantă Jega Ramona Cristina în sumă de 1000 lei, onorariu avocat. Ia act că apelanta pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată. Definitivă
Document: Hotarâre  220/2016  18.05.2016

14. Tribunalul Gorj, impotriva Bancpost
Dosar 1618/263/2015
Din 20.04.2016
http://portal.just.ro/95/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=26300000000038633&id_inst=95

Solutia pe scurt: dec. 159/20.04.2016 – respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune raportat la teoria impreviziunii invocată de apelant. respinge cererea pentru expertiză şi interogatoriu. admite apelul pârâtei. schimbă sentinţa în sensulş că înlătură caracterul abuziv al clauzei referitoare la comisionul de administrare – pct. 4.11 şi o menţine în contract. respinge capătul de cerere cu privire la restituirea sumelor percepute cu acest titlu de către pârâtă. menţine restul dispoziţiilor sentinţei. compensează chletuielile de judecată în apel, în baza art. 453 alin. 2, admiţând parţial cheltuielile pentru apelantă în baza art. 451 alin. 2 CPC , pentru suma de 2000 lei. definitivă.
Document: Hotarâre  159/2016  20.04.2016

13. Tribunalul Gorj, impotriva Bancpost
Dosar 2752/318/2015
Din 11.04.2016
http://portal.just.ro/95/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000172773&id_inst=95

Solutia pe scurt: Decizia nr. 149/2016 Admite apelul. Schimbă sentinţa în sensul că admite în parte acţiunea. Constată caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art.4.11 lit.a şi art.5.11 din contract. Dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHE-leu şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate urmând ca pârâtele să restituie reclamanţilor sumele plătite în plus precum şi comisionul de acordare. Respinge celelalte capete de cerere ca nefondate. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică azi, 11.04.2016
Document: Hotarâre  149/2016  11.04.2016

12. Tribunalul Gorj, impotriva Banca Româneasca
Dosar 16436/318/2014*
Din 11.04.2016
http://portal.just.ro/95/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000168506&id_inst=95

Solutia pe scurt: Decizia nr. 146/2016 Admite apelul. Schimbă sentinţa în sensul că admite în parte acţiunea. Constată nulitatea absolută a clauzei prev. la art. 9 pct.1 din contact. Dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-leu şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia urmând ca pârâtele să restituie reclamantei sumele plătite în plus de acesta. Menţine dipoziţiile sentinţei privind respingerea capătului de cerere privind caracterul abuziv al clauzei privind dobânda. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică azi, 11.04.2016
Document: Hotarâre  146/2016  11.04.2016

11. Tribunalul București, impotriva Raiffeisen
Dosar 57951/299/2014
Din 06.04.2016
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=29900000000486782&id_inst=3

Solutia pe scurt: Admite apelul. Schimbă în parte sentinţa civilă apelată în sensul că admite acţiunea în parte. Constată caracterul abuziv şi nul absolut al clauzelor contractuale prevăzute la art.3.1 lit.b, art.3.4, art.3.7 din contractul de credit nr.RFI29944192285/4.12.2007 încheiat de părţi. Obligă pârâta să restituie recl. toate sumele încasate în baza clauzelor contractuale nule (sumele încasate cu titlu de comision de administrare pentru perioada 4.12.2007 – 19.10.2009 şi cu titlu de rată de dobândă excedentară). Constată caracterul abuziv al clauzei de risc valutar şi dispune eliminarea acesteia din contract. Dispune stabilizarea cursului de schimb CHF/LEU la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului. Dispune denominarea plăţilor în moneda naţională. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. Obligă intimata la plata sumei de 940 lei cheltuieli de judecată către apelanţi. DEFINITIVĂ. Pronunţată în şedinţă publică din 06.04.2016.
Document: Hotarâre  1165/2016  06.04.2016

10. Tribunalul București, impotriva Credit Europe Bank
Dosar 4201/303/2014
Din 06.04.2016
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30300000000199025&id_inst=3

Solutia pe scurt: Respinge ca nefondat apelul declarat de parate. Admite apelul declarat de reclamanti. Schimba in parte sentinta apelată, astfel: Respinge ca neintemeiată exceptia lipsei de interes a petentului privind daclararea caracterului abuziv al clauzei de la art 5.2 din contract. Constata caracterul abuziv si al urmatoarelor clauze cuprinse in contractul de facilitati de credit si de garantie nr 102437/18.01.2008 incheiat de părti: art 4.2; art 4.4, art 5.2, art 6.1.3, art 8.9, art 8.14, art 8.15 si 8.1 din Conditiile generale; art 8.3 din Conditiile generale, art 9.2 din Conditiile generale. Dispune înghetarea cursului de schimb valutar lei-CGF la valoarea avuta la data incheierii contractului, respectiv 2,2887 lei si obliga paratele să restituie sumele incasate peste nivelul cursului de schimb leu-CHF de la data încheierii contractului. Mentine dispozitiile privind constatarea nulitatii absolute a clauzei 5.1 lit b si a obligării la restituirea comisionului de acordare si a dobanzii legale, pe cea privind anularea ca netimbrata a cererii privind reechilibrarea contractului si admiterea exceptiei lipsei de interes pentru clauza de la art 5.1 lit c) din contract. Înlătura dispozitiile privind obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata catre parate. Definitiva Pronuntata in sedinta publica
Document: Hotarâre  1161/2016  06.04.2016

9. Tribunalul Gorj, impotriva Bancpost
Dosar 2224/318/2014*
Din 15.02.2016
http://portal.just.ro/95/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000170365&id_inst=95

Solutia pe scurt: Decizia nr.74/2016 Admite apelurile. Schimbă sentinţa în sensul că respinge capetele de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind comisionul de administrare şi comision rambursare anticipată precum şi restituirea sumelor încasate cu acest titlu. Dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-leu şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian, de la data încheierii contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia,urmând ca pârâtele să restituie reclamanţilor sumele plătite în plus de aceştia. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 15.02.2016.
Document: Hotarâre  74/2016  15.02.2016

8. Tribunalul Bucuresti, impotriva Bancpost
Dosar 42121/300/2014
Din 10.02.2016
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30000000000329576&id_inst=3
Solutia pe scurt: Admite apelul. Schimba in parte sentinta apelata in sensul ca admite actiunea. Constata caracterul abuziv al clauzei referitoare la comisionul de administrare si al clauzei de risc valutar si nulitatea acestora. Obliga paratele să restituie reclamantilor sumele incasate cu titlu de comision de administrare. Obliga paratele sa achite reclamantilor dobanda aferenta sumelor incasate cu titlu de comision de administrare, de la data incasarii acestora si pana la data restituirii. Dispune stabilizarea ( inghetarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnarii contractului, curs care să fie stabilit pe toata perioada derularii contractului. Dispune denominarea in moneda nationala a plătilor Mentine dispozitiile referitoare la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive Definitiva Pronuntata in sedinta publica
Document: Hotarâre  432/2016  10.02.2016

7. Tribunalul Gorj, impotriva Piraeus Bank
Dosar 15883/318/2014
Din 01.02.2016
http://portal.just.ro/95/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000167260&id_inst=95
Solutia pe scurt: Decizia nr.50/2016 Admite apelul. Schimbă sentinţa în sensul că constată nulitatea absolută a clauzei prevăzută la art. 8.4. din contract. Dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-leu şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare acreditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului,urmând ca pârâta să restituie reclamantului sumele plătite în plus de către acesta. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 01.02.2016.
Document: Hotarâre  50/2016  01.02.2016

6. Tribunalul Gorj, impotriva Bancpost
Dosar 1620/318/2015
Din 01.02.2016
http://portal.just.ro/95/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000171541&id_inst=95
Solutia pe scurt: Decizia nr.41/2016 Admite apelul. Schimbă sentinţa apelată în sensul că admite în parte acţiunea şi constată caracterul abuziv al clauzei prevăzută de art.4.1 din contract privind comisionul de acordare şi obligă pârâtele să restituie reclamantului suma încasată cu acest titlu,cu dobânda legală aferentă,începând cu data încasării şi până la data plăţii efective. Dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-leu şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului,respectiv calculare şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian,de la data încheierii contractului,pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului,urmând ca pârâtele să restituie reclamantului sumele plătite în plus către acesta. Respinge celelalte capete de cerere. Obligă pârâtele la plata a 1500 lei cheltuieli de judecată la fond şi apel. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 01.02.2016.
Document: Hotarâre  41/2016  01.02.2016

5. Tribunalul Gorj, impotriva Piraeus Bank
Dosar 16864/318/2014
Din 14.12.2015
http://portal.just.ro/95/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000169812&id_inst=95
Solutia pe scurt: Decizia nr. 528 din 14.12.2015 Admite apelul. Schimbă sentinţa în sensul că admite în parte acţiunea. Constată caracterul abuziv al clauzei prev. la art. 1.3 lit. a din contract şi obligă pârâta să restituie reclamanţilor suma percepută cu titlu de comision de acordare. Constată caracterul abuziv al clauzei prev. la art. 6.3 din contract. Dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-leu şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului, pe întrega perioadă de valabilitate a contractului, urmând ca pârâtele să restituie reclamanţilor sumele plătite în plus de aceştia. Respinge celelalte capete de cerere. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 14.12.2015.
Document: Hotarâre  528/2015  14.12.2015

4. Tribunalul Bucuresti, impotriva Credit Europe Bank
Dosar 2221/303/2014
Din 09.12.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30300000000196842&id_inst=3
Solutia pe scurt: Admite apelul. Schimba in tot sentinta apelata, in sensul că admite actiunea, astfel cum a fost precizata. Constata caracterul abuziv si nulitatea absolută a următooarelor clauze: – art 4.3 din contractul de credit, art 5.1 lit c, art 5.1 lit e, art 5.2 – art II prin care se modifica art 5.1 lit k din actul aditional nr. 2/2011 – art II din actul aditional nr. 3/2012 prin care se modifica art 5.1 lit c si k din contractul de credit – art I pct 4.3 din actul aditional nr. 1/2009 referitor la dobanda si art I pct 4.3 din actul aditional nr. 2/2011 Dispune exonerarea pe viitor de la plata comisionului de administrare si reesalonare credit. Dispune restituirea tuturor sumelor incasate cu titlu de comision de administrare, comision de reesalonare credit, la care se adauga dobanzile legale aferente, raportat la valoarea CHF de la data platii efective. Constata caracterul abuziv al clauzei de risc valutar din contract si eliminarea sa. Dispune stabilizarea( inghetarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnarii contractului, curs care sa fie valabil pe toata durata derularii contractului. Dispune denominarea in moneda nationala a platilor. Definitivă. Pronuntata in sedinta publica
Document: Hotarâre  2805/2015  09.12.2015

3. Tribunalul Vilcea, impotriva Credit Europe Bank
Dosar 7305/288/2014
Din 27.10.2015
http://portal.just.ro/90/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=28800000000107925&id_inst=90
Solutia pe scurt: decizie/27 octombrie 2015 Admite apelul. Modifică în parte sentinţa în sensul că admite acţiunea formulată împotriva pârâtei Credit Europe Ipotecar IFN. Constată caracterul abuziv al clauzei de risc valutar şi dispune eliminarea acestuia. Stabilizează(îngheaţă) cursul de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului pentru toată perioada de derulare a contractului şi denominează plăţile în moneda naţională. Obligă pârâta la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzei constatată abuzivă. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei. Obligă intimata la 2000 lei cheltuieli de judecată către apelant. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică azi 27 octombrie 2015
Document: Hotarâre  787/2015  27.10.2015

2. Tribunalul Gorj, impotriva Piraeus Bank
Dosar 3680/318/2014
Din 09.09.2015
http://portal.just.ro/95/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000151466&id_inst=95
Solutia pe scurt: dec.315 din 9.09.2015 – admite apelurile.schimbă sentinţa în sensul că, constată caracterul abuziv al clauzelor prev,. la art. 8.1 din contract şi dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF – leu şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului urmând ca pârâtele să restituie reclamantului sumele plătite în plus de către acesta. respinge capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prev. la art. 3.2, 3.4, 5, 8.4, 8.5. obligă pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală aferentă comisionului de acordare de la data încasării acestuia în loc de data introducerii acţiunii. menţine restul dispoziţiilor sentinţei. obligă apelantele pârâte la 500 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul reclamant. definitivă.
Document: Hotarâre  315/2015  09.09.2015

1. Tribunalul Gorj, impotriva Piraeus Bank
Dosar 7202/318/2014
Din 18.05.2015
http://portal.just.ro/95/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000155111&id_inst=95
Solutia pe scurt: dec.209/18.05.2015 – respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă. admite apelul declarat de apelanţii-reclamanţi. schimbă sentinţa în sensul că, constată nulitatea absolută a caluzei prevăzută la art. 6.3 din contractul de credit. dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF – leu şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului urmând ca pârâtele să restituie reclamanţilor sumele plătite în plus de către aceştia. menţine restul dispoziţiilor sentinţei. definitivă.
Document: Hotarâre  209/2015  18.05.2015.

 

HOTĂRÂRI ADMISE PE FOND:

78 Judecătoria Călărași înghețare curs euro în raport cu moneda națională
Dosar nr. 4292/202/2015
http://portal.just.ro/202/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=20200000000070172&id_inst=202

77. Judecătoria Sibiu, impotriva OTP
Dosarul 6294/306/2015
Din 13.05.2016
http://portal.just.ro/306/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30600000000145533&id_inst=306

76. Tribunalul București, impotriva Banca Româneasca
Dosarul 46518/3/2015
Din 04.05.2016
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000678219&id_inst=3

75. Tribunalul București, impotriva OTP
Dosarul 5961/3/2016
Din 04.05.2016
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000687419&id_inst=3

74. Judecătoria Sibiu, impotriva OTP
Dosarul 3271/306/2015
Din 29.04.2016
http://portal.just.ro/306/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30600000000142375&id_inst=306

73. Judecătoria Buzău, impotriva Banca Românească
Dosarul 11992/200/2015
Din 28.04.2016
http://portal.just.ro/200/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=20000000000183248&id_inst=200

72. Judecătoria Sector 5 București, impotriva Raiffeisen
Dosarul 19348/302/2015
Din 22.04.2016
http://portal.just.ro/302/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30200000000265024&id_inst=302

71. Tribunalul Buzău, impotriva Credit Europe Bank
Dosarul 3797/200/2015
Din 21.04.2016
http://portal.just.ro/114/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=20000000000174870&id_inst=114

70. Judecătoria Bistrița, impotriva Bancpost
Dosarul 1786/190/2015
Din 21.04.2016
http://portal.just.ro/190/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=19000000000116266&id_inst=190

69. Tribunalul București, impotriva Piraeus Bank
Dosarul 44952/3/2015
Din 14.04.2016
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000676325&id_inst=3

68. Judecătoria Odorheiul Secuiesc, impotriva Bancpost
Dosarul 48/268/2016
Din 14.04.2016
http://portal.just.ro/268/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=26800000000030913&id_inst=268

67. Judecătoria Botoșani, impotriva Raiffeisen
Dosarul 4537/193/2015
Din 12.04.2016
http://portal.just.ro/193/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=19300000000166760&id_inst=193

66. Judecătoria Craiova, impotriva Volksbank (BT)
Dosarul 8991/215/2015
http://portal.just.ro/215/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21500000000312027&id_inst=215
Din 07.04.2016

65. Tribunalul Gorj, impotriva Volksbank
Dosarul 5282/95/2015
Din 28.03.2016
http://portal.just.ro/95/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=9500000000135722&id_inst=95

64. Tribunalul Gorj, impotriva Credit Europe Bank
Dosarul 594/95/2016
Din 22.03.2016
http://portal.just.ro/95/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=9500000000139691&id_inst=95

63. Tribunalul București, impotriva Piraeus Bank
Dosarul 382/3/2016
Din 17.03.2016
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000680316&id_inst=3

62. Judecătoria Buzău, impotriva Banca Româneasca
Dosarul 13578/200/2015
Din 11.03.2016
http://portal.just.ro/200/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=20000000000184900&id_inst=200

61. Judecatoria Botosani, impotriva Bancpost
Dosarul 9098/193/2015
Din 23.02.2016
http://portal.just.ro/193/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=19300000000181034&id_inst=193

60. Tribunalul București, impotriva Volksbank
Dosarul 28590/3/2015
Din 18.02.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000656240&id_inst=3

59. Tribunalul București, impotriva Volksbank (BT)
Dosarul 37975/3/2015
Din 17.02.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000667842&id_inst=3

58. Tribunalul București, impotriva Volksbank (BT)
Dosarul 37480/3/2015
Din 17.02.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000667224&id_inst=3

57. Tribunalul București, impotriva Volksbank (BT)
Dosarul 37469/3/2015
Din 17.02.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000667213&id_inst=3

56. Tribunalul București, impotriva Volksbank (BT)
Dosarul 37274/3/2015
Din 17.02.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000666960&id_inst=3

55. Tribunalul București, impotriva Raiffeisen
Dosarul 24978/3/2015
Din 17.02.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000651775&id_inst=3

54. Judecatoria Buzău, impotriva Piraeus Bank
Dosarul 15548/200/2015
Din 12.02.2016
http://portal.just.ro/200/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=20000000000186948&id_inst=200

53. Judecătoria Motru, impotriva Bancpost
Dosarul 2571/263/2015
Din 11.02.2016
http://portal.just.ro/263/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=26300000000039615&id_inst=263

52. Tribunalul București, impotriva Piraeus Bank
Dosarul 13849/3/2015
Din 02.02.2016
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000637963&id_inst=3

51. Judecatoria Călărași, impotriva Piraeus Bank
Dosarul 342/116/2015
Din 01.02.2016
http://portal.just.ro/202/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=11600000000035114&id_inst=202

50. Judecatoria Cluj Napoca, impotriva OTP
Dosarul 27146/211/2014
Din 28.01.2016
http://portal.just.ro/211/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21100000000266132&id_inst=211

49. Judecatoria Drobeta Turnu Severin, impotriva Volksbank
Dosarul 5726/225/2015
Din 26.01.2016
http://portal.just.ro/225/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=22500000000137371&id_inst=225

48. Tribunalul Cluj, împotriva Banca Româneasca
Dosarul 330/1285/2015
Din 25.01.2016
http://portal.just.ro/1285/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=128500000000048228&id_inst=1285

47. Judecatoria Bacau, impotriva Bancpost
Dosarul 16737/180/2014
Din 22.12.2015
http://portal.just.ro/180/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=18000000000157557&id_inst=180

46. Judecatoria Turda, impotriva Bancpost
Dosarul 2565/328/2015
Din 21.12.2015
http://portal.just.ro/328/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=32800000000068850&id_inst=328

45. Judecatoria Tirgu Jiu, impotriva Credit Europe Bank
Dosarul 5931/318/2014*
Din 18.12.2015
http://portal.just.ro/318/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000182850&id_inst=318

44. Judecatoria Tirgu Jiu, impotriva Volksbank
Dosarul 1332/318/2015
Din 18.12.2015
http://portal.just.ro/318/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000171213&id_inst=318

43. Judecatoria Focsani, impotriva Bancpost
Dosarul 7308/231/2015
Din 17.12.2015
http://portal.just.ro/231/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=23100000000143587&id_inst=231

42. Judecatoria Sector 1 Bucuresti, impotriva Millenium
Dosarul 85348/299/2015
Din 17.12.2015
http://portal.just.ro/299/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=29900000000582431&id_inst=299

41. Judecătoria Odorheiul Secuiesc, împotriva OTP
Dosarul 2209/268/2015
Din 14.12.2015
http://portal.just.ro/268/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=26800000000029881&id_inst=268

40. Judecătoria Carei, împotriva Bancpost
Dosarul 958/218/2015
Din 02.12.2015
http://portal.just.ro/218/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21800000000032880&id_inst=218

39. Judecatoria Miercurea Ciuc, impotriva Bancpost
Dosarul 1889/258/2015
Din 25.11.2015
http://portal.just.ro/258/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=25800000000051090&id_inst=258

38. Judecatoria Craiova, impotriva Raiffeisen
Dosarul 16321/215/2015/a1
Din 23.11.2015
http://portal.just.ro/215/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21500000000343332&id_inst=215

37. Tribunalul București, impotriva OTP
Dosarul 24910/3/2015
Din 20.11.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000651699&id_inst=3

36. Tribunalul București, impotriva OTP
Dosarul 24908/3/2015
Din 20.11.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000651697&id_inst=3

35. Tribunalul București, impotriva OTP
Dosarul 24906/3/2015
Din 20.11.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000651695&id_inst=3

34. Tribunalul București, impotriva OTP
Dosarul 24894/3/2015
Din 20.11.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000651683&id_inst=3

33. Tribunalul București, impotriva OTP
Dosarul 24862/3/2015
Din 20.11.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000651651&id_inst=3

32. Tribunalul București, impotriva OTP
Dosarul 24859/3/2015
Din 20.11.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000651648&id_inst=3

31. Tribunalul București, impotriva OTP
Dosarul 24857/3/2015
Din 20.11.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000651646&id_inst=3

30. Judecătoria Constanta, impotriva Bancpost
Dosarul 9212/212/2015
Din 18.11.2015
http://portal.just.ro/212/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21200000000317904&id_inst=212

29. Judecătoria Constanta, impotriva OTP
Dosarul 41112/212/2014
Din 11.11.2015
http://portal.just.ro/212/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21200000000304050&id_inst=212

28. Judecatoria Sector 1 Bucuresti, impotriva Raiffeisen
Dosarul 36061/299/2014
Din 10.11.2015
http://portal.just.ro/299/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=29900000000464461&id_inst=299

27. Judecătoria Bacău, împotriva Bancpost
Dosarul 16737/180/2014
Din 06.11.2015
http://portal.just.ro/180/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=18000000000157557&id_inst=180

26. Judecatoria Constanta, impotriva Bancpost
Dosarul 23414/212/2014
Din 04.11.2015
http://portal.just.ro/212/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21200000000285594&id_inst=212

25. Tribunalul București, impotriva Volksbank
Dosarul 19590/3/2015
Din 29.10.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000645172&id_inst=3

24. Tribunalul Cluj, împotriva Credit Europe Bank
Dosarul 121/1285/2015
Din 27.10.2015
http://portal.just.ro/1285/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=128500000000047878&id_inst=1285

23. Judecatoria Sector 2 Bucuresti, impotriva Piraeus Bank
Dosarul 18113/300/2015
Din 21.10.2015
http://portal.just.ro/300/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30000000000349280&id_inst=300

22. Judecatoria Motru, impotriva Bancpost
Dosarul 1618/263/2015
Din 15.10.2015
http://portal.just.ro/263/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=26300000000038633&id_inst=263

21. Judecatoria Buzău, împotriva Piraeus Bank
Dosarul 29962/200/2014
Din 12.10.2015
http://portal.just.ro/200/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=20000000000170717&id_inst=200

20. Tribunalul București, împotriva OTP
Dosarul 11309/3/2015
Din 07.10.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000634954&id_inst=3

19. Tribunalul București, impotriva Piraeus Bank
Dosarul 13315/3/2015
Din 07.10.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000637276&id_inst=3

18. Tribunalul București, impotriva Piraeus Bank
Dosarul 13274/3/2015
Din 07.10.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000637234&id_inst=3

17. Judecatoria Carei, impotriva Volksbank
Dosarul 647/218/2015
Din 06.10.2015
http://portal.just.ro/218/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21800000000032562&id_inst=218

16. Judecatoria Craiova, impotriva OTP
Dosarul 2373/215/2015
Din 02.10.2015
http://portal.just.ro/215/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21500000000305070&id_inst=215

15. Tribunalul Bucuresti, impotriva Credit Europe Bank
Dosarul 11307/3/2015
Din 01.10.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000634952&id_inst=3

14. Judecatoria Iași, împotriva Piraeus Bank
Dosarul 33401/245/2014
Din 09.07.2015
http://portal.just.ro/245/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=24500000000321668&id_inst=245

13. Judecatoria Petroșani, împotriva Volksbank
Dosarul 3193/278/2014
http://portal.just.ro/278/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=27800000000085063&id_inst=278
Din 03.07.2015

12. Judecatoria Tirgu Jiu, impotriva Bancpost
Dosarul 1408/318/2015
Din 03.07.2015
http://portal.just.ro/318/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000171299&id_inst=318

11. Tribunalul Bucuresti, impotriva OTP
Dosarul 11552/3/2015
Din 01.07.2015
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000635243&id_inst=3

10. Judecatoria Constanta, impotriva Bancpost
Dosarul 23018/212/2014
Din 29.06.2015
http://portal.just.ro/212/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21200000000285176&id_inst=212

9. Judecatoria Brașov, impotriva Raiffeisen
Dosarul 32450/197/2014
Din 23.06.2015
http://portal.just.ro/197/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=19700000000250279&id_inst=197

8. Judecatoria Brașov, impotriva Bancpost
Dosarul 26084/197/2014
Din 23.06.2015
http://portal.just.ro/197/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=19700000000243693&id_inst=197

7. Judecatoria Petrosani, impotriva Raiffeisen
Dosarul 11774/278/2014
Din 10.06.2015
http://portal.just.ro/278/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=27800000000093883&id_inst=278

6. Judecatoria Brăila, impotriva Piraeus Bank
Dosarul 15200/196/2014
Din 09.06.2015
http://portal.just.ro/196/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=19600000000136019&id_inst=196

5. Judecatoria Constanta, impotriva Bancpost
Dosarul 33748/212/2014
Din 05.06.2015
http://portal.just.ro/212/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21200000000296374&id_inst=212

4. Judecatoria Craiova, impotriva Raiffeisen
Dosarul 39965/215/2014
Din 03.04.2015
http://portal.just.ro/215/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21500000000296914&id_inst=215

3. Judecatoria Craiova, impotriva Banca Romaneasca
Dosarul 42020/215/2014
Din 16.03.2015
http://portal.just.ro/215/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21500000000299103&id_inst=215

2. Tribunalul Buzău, împotriva Piraeus Bank
Dosarul 1730/114/2014
Din 16.01.2015
http://portal.just.ro/114/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=11400000000051009&id_inst=114

1. Judecatoria Tirgu Jiu, impotriva Raiffeisen
Dosarul 7530/318/2014
Din 28.11.2014
http://portal.just.ro/318/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000155444&id_inst=318