Procesele pe care le-am câștigat definitiv, detalii privind sumele recuperate și modul de soluționare, dovezile și argumentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

 

DETALII PRIVIND PROCESELE CÂȘTIGATE, REZULTATELE OBȚINUTE ȘI SUMELE RECUPERATE:

 

Așa recuperează împrumutații de la BCR (și de la alte bănci) 86,25% din valoarea creditelor prin ANULAREA CLAZELOR ABUZIVE.

Acțiune în constatare clauze abuzive. Credit luat în decembrie 2006 pe 15 ani cu ipotecă, creditor Banca Comercială Română S.A. (BCR), cesionat după 7 ani la Suport Colect S.R.L. Datorită unor întârzieri la plata ratelor lunare calculate în temeiul clauzelor abuzive creditul a fost declarat scadent anticipat și cesionat în 2010 către Suport Colect SRL. În primii 4 ani de la data cesiunii împrumutatul a fost obligat să achite integral creditul, în caz contrar riscând să piardă garanția imobiliară. Astfel, după primii 7 ani de creditare din 15 împrumutatul a fost obligat să achite integral datoria.

În acest caz s-a solicitat anularea clauzele abuzive referitoare la  (1 admis) raportarea ratei dobânzii la termenul ”dobânda de referință variabilă”, (2 admis) perceperea comisionului de acordare, (3 admis) perceperea comisionului de administrare, (4 admis) restituirea sumelor în temeiul clauzelor abuzive și (5 admis) actualizarea sumelor cu dobânda legală. 

În prezenta cauză dobânda a scăzut de la 7,25% la 1,9%, și s-a dispus restituirea către împrumutat a 86,25% din valoarea creditului, respectiv 36,81% din valoarea creditului reprezentând sumele încasate în temeiul clauzelor abuzive și 49,44% din valoarea creditului reprezentând dobânda legală aferentă sumelor încasate nelegal. 

În acest sens au fost întocmite două procese, respectiv unul privind clauzele abuzive care a fost câștigat cu ușurință în apel, și unul privind dobânda legală și inflația aferente care a fost admis doar parțial în apel, instanța de apel considerând că împrumutatului i se cuvin doar prejudicii cu titlu de dobândă legală, nu și prejudicii cu titlu de inflație în valoare de 37,32% din valoarea creditului.

De asemenea, împrumutatul a formulat și cerere privind întoarcerea executării silite, ținând cont că titlul executoriu constând în contractul de credit a fost desființat parțial ca urmare a constatării caracterului abuziv al unor clauze  contractuale, însă instanța de fond a respins respectiva cerere fără să soluționeze apărările principale invocate de împrumutat care justifică admiterea cererii. În prezent cererea împrumutatului se află în stadiul judecării în apel. În plus, împrumutatul are deschisă și calea de atac a contestației la executare în vederea admiterii cererii privind întoarcerea executării silite, cale de atac pe care împrumutatul o va formula dacă cererea privind întoarcerea executării silite nu va fi soluționată legal. 

În concluzie: ținând cont că 100% din valoarea creditului a devenit scadentă anticipat nelegal și implicit, în mod nelegal împrumutatul a fost obligat să achite integral creditul, atunci în primii 7 ani de creditare din 15 BCR și cesionarul au cauzat prejudicii totale de 223,57% din valoarea creditului, din care 86,25% din valoarea creditului au fost deja recuperate, iar diferența poate fi recuperată cu ușurință și cu șanse de succes de cca. 100% ulterior câștigării proceselor privind inflația și întoarcerea executării silite.

...

De asemenea, poate fi corectată și eroarea instanței de judecată care, deși a anulat clauza privind raportarea la ”dobânda de referință variabilă a băncii”, totuși a constatat că dobânda variază în funcție de EURIBOR, motiv pentru care se va constata că rata dobânzii pe durata derulării contractului este egală cu marja de 1,9%, nu cu marja de 1,9% plus EURIBOR.

 

 

Așa se recuperează de la PIRAEUS BANK (și de la alte bănci) 45,22% DIN VALOAREA CREDITULUI prin ANULAREA CLAUZELOR ABUZIVE.

Împrumutatul a contestat clauzele privind (1 – admis) comisionul de acordare credit,  (2 – admis) raportarea ratei dobânzii variabile la ”costul rezervelor minime obligatorii”, (3 – admis) dreptul băncii de a decide dacă va modifica rata dobânzii, în orice moment, conform deciziei sale, atunci când indicele de referință și marja băncii variază cu minim 10%, (4 – respins) constatarea ilegalității obligației consumatorului de a achita ratele lunare pe durata derulării contractului la un curs de schimb valutar mai mare decât cel din ziua semnării contractului, (5 - admis) recalcularea sumelor datorate de reclamant către Piraeus Bank România S.A. pe toată perioada de creditare (începând cu data acordării creditului) și (6 - admis) restituirea tuturor sumelor plătite în mod nedatorat de împrumutat către Piraeus Bank România S.A. pe durata derulării contractului.

În plus, împrumutatul a cerut și (7 admis) obligarea băncii la plata dobânzii legale și a inflației, întocmindu-se astfel dosarul nr. 22540/301/2020, dosar care a fost câștigat definitiv la instanța de fond ca urmare a faptului că banca nu a formulat apel.

În concluzie, inserând în contract clauze abuzive în valoare de 5% din valoarea creditului și 5% din valoarea soldului creditului banca a fost obligată pe cale legală să restituie împrumutatului 45,22% din valoarea creditului, respectiv 14,66% din valoarea creditului în temeiul clauzelor abuzive și 30,56% din valoarea creditului cu titlu de dobândă legală și inflație.

Hotărârea instanței de apel în ceea ce privește soluția de respingere a capătului de cerere privind cursul valutar a fost atacată cu recurs, însă cererea de recurs a fost respinsă.

Împotriva ilegalităților statului român de a respinge acest capăt de cerere fără a soluționa apărările principale ale împrumutatului care justifică admiterea respectivului capăt de cerere împrumutatul cel mai probabil va formula acțiune la CEDO.

 

 

Așa se recuperează de la ALPHA BANK (și de la alte bănci) 58,68% DIN VALOAREA CREDITULUI sau 48,89% din sumele achitate ce împrumutat pe durata derulării contractului prin ANULAREA CLAUZELOR ABUZIVE.

Credit 2008 fără ipotecă pe 10 ani, achitat 5 ani, Ploiești

În acest dosar împrumutatul a cerut constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la (1 admis) raportarea dobânzii variabile percepută de bancă după primele 12 luni de la semnarea contractului la indicele numit de bancă ”Dobânda de Bază a Băncii”, (2 admis) dreptul băncii de a modifica rata dobânzii de bază în funcție de ”condițiile dominante ale pieței” sau a ”modificărilor circumstanțelor în care aceasta a fost inițial stabilită”, precum și în raport de ”politicile de creditare ale băncii”, (3 admis) perceperea comisionului de risc, (4 respins) perceperea comisionului de administrare, (5 respins) constatarea faptului că rata dobânzii anuale după primele 12 luni este egală cu marja băncii în valoare de 2,5%, (6 admis) restituirea sumelor și repunerea părților în situația anterioară.

În concluzie, în cei 5 ani în care au fost achitate ratele lunare împrumutatul a recuperat de la bancă 58,68% din valoarea creditului sau 48,89% din sumele achitate ce împrumutat pe durata derulării contractului.

Observații: instanța de fond a admis doar cererile privind caracterul abuziv al clauzei referitoare la perceperea comisionului de risc și privind restituirea sumelor cu titlu de comision de risc, instanța de apel a respins ambele apeluri ale părților, iar instanța de recurs a admis în parte recursul împrumutatului în sensul că a admis și cererile privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la raportarea dobânzii variabile percepută de bancă după primele 12 luni de la semnarea contractului la indicele numit de bancă ”Dobânda de Bază a Băncii”, la dreptul băncii de a modifica rata dobânzii de bază în funcție de ”condițiile dominante ale pieței” sau a ”modificărilor circumstanțelor în care aceasta a fost inițial stabilită” și privind restituirea sumelor cu titlu de dobândă încasate nelegal de bancă. 

Împotriva ilegalităților statului român de a respinge unele capete de cerere fără a soluționa apărările principale ale împrumutatului care justifică admiterea respectivelor capete de cerere împrumutatul cel mai probabil va formula acțiune la CEDO.

Împotriva împrumutatului au fost întocmite și acte de executare nelegale, întreaga valoare a datoriei fiind achitată de împrumutat către executorul judecătoresc. Din acest motiv împrumutatul poate formula și contestație la executare și poate recupera întreaga sumă achitată executorului judecătoresc, plus dobânda legală și inflația aferente.

 

 

Credit cu ipotecă pe 25 de ani, S.C. BRD Groupe Societe Generale S.A., București.

Datorită clauzelor abuzive existente în contract ratele lunare nu au fost achitate în întregime iar după 6 ani de la semnarea contractului au fost demarate proceduri de executare finalizate cu vânzarea la licitație a locuinței familiare și cu cesiunea creanței. Din aceste motive pe cale legală împrumutații au solicitat (1 - admis) să anuleze toate actele de executare, să constate nulitatea absolută a clauzelor privind  (2 – admis)  comisionul de întocmire dosar,  (3 – admis)  comisionul de rambursare anticipată și  (4 – admis)  comisionul lunar de gestiune a creditului, (5 – respins) să constate nulitatea absolută a clauzei prin care banca a impus împrumutaților o asigurare de deces cu un asigurator ales de bancă.

Prin hotărârea definitivă, au  fost anulate procedurile de executare, iar pentru primii 6 ani de creditare din 25 împrumutații au recuperat echivalentul a 10,82% din valoarea creditului.

Ulterior, împrumutații au cerut repararea prejudiciilor cu titlu de dobândă legală și inflație, dosarul în acest sens nefiind încă soluționat definitiv.

Dobânda legală și inflația aferente sumelor recuperate sunt de cca. 25% din valoarea creditului.

Pe calea cererii privind întoarcerea executării silite împrumutații pot recupera și contravaloarea garanției imobiliară adjudecată la licitație ulterior întocmirii actelor de executare și formulării contestației la executare, echivalentul a 72,01% din valoarea creditului.

Astfel, pentru primii 6 ani de creditare din 25 prejudiciile cauzate de BRD se ridică la cca. 107,83% din valoarea creditului.

 

În concluzie: actele de executare au fost anulate, prin întoarcerea executării silite contravaloarea casei poate fi restituită împrumutaților (72,01% din valoarea creditului), pentru primii 6 ani de creditare din 25 banca a cauzat prejudicii cu titlu de clauze abuzive, inflație și dobândă legală de cca. 35,82% din valoarea creditului, din care o parte (10,82% din valoarea creditului) au fost deja recuperate, iar diferența (cca. 25% din valoarea creditului) poate fi recuperată cu ușurință.

De asemenea, pe lângă aceste sume mai pot fi solicitate daunele morale, alte prejudicii și daunele privind onoare.

 

 

Așa se recuperează de la VOLKSBANK (actuala Banca Transilvania) și de la alte bănci 86,81% din sumele achitate pe durata derulării contractului prin ANULAREA CLAUZELOR ABUZIVE.

Acțiune în constatare clauze abuzive. Contracte de credit încheiate cu Volksbank România S.A. în anul 2007.

S-a cerut constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la (1 admis) perceperea comisioanelor de risc (0,125% lunar din valoarea creditului), (2 admis) dreptul de a revizui rata dobânzii în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, (3 respins) perceperea comisioanelor de rambursare în avans (2% și 1%), și (4 admis) restituirea sumelor plătite nedatorat de către reclamanți pe durata derulării celor două contracte de credit, (5 admis) plus dobânda legală aferentă și inflația aferente.

Instanța de fond a admis toate capetele de cerere formulate, cu excepția capătului de cerere privind comisionul de rambursare anticipată, însă a omis să se pronunțe și în sensul restituirii sumelor cu titlu de dobândă încasate de bancă în temeiul clauzelor abuzive.

Împotriva hotărârii instanței de fond părțile au formulat apel, apelul băncii a fost respins, iar apelul împrumutatului a fost admis în sensul că s-a admis cererea împrumutatului în sensul restituirii sumelor cu titlu de dobândă încasate de bancă în temeiul clauzelor abuzive.

Prin hotărârile din acest dosar împrumutatul a recuperat 72,50% din sumele achitate pe durata derulării contractului. Ținând cont că împrumutul a fost achitat doar primele 21 luni din 180, atunci abuzurile băncii din primele 21 de luni de la semnarea creditului actualizate cu dobânda legală și cu inflația până în septembrie 2023 au însumat 29,07% din valoarea creditului. 

La aceste sume va mai fi adăugată și inflația aferentă dobânzii (actualizată cu dobânda legală) încasată nelegal de bancă pe durata derulării contractului în valoare de 14,31% din sumele achitate pe durata derulării contractului sau 04,16% din valoarea creditului, instanța de judecată omițând să se pronunțe în acest sens până în acest moment.         

În concluzie, prejudiciile împrumutatul sunt în valoare de 86,81% din sumele achitate pe durata derulării contractului, din care 72,50% din sumele achitate pe durata derulării contractului au fost deja recuperate, iar diferența va fi recuperată cu șanse de succes de 100%, ținând cont că este incidentă autoritatea lucrului judecat.

Ținând cont că împrumutul a fost achitat doar primele 21 luni din 180, atunci abuzurile băncii din primele 21 de luni de la semnarea creditului actualizate cu dobânda legală și cu inflația până în septembrie 2023 au însumat 33,23% din valoarea creditului.

Reiterez în acest sens următorul pasaj din hotărârile instanțelor de fond și de apel:

 

Dosarul mai sus menționat a fost câștigat definitiv cu ușurință în stadiul apelului.

 

 

Așa se câștigă în mod definitiv procesele împotriva ALPHA BANK (și altor bănci) prin ANULAREA CLAUZELOR ABUZIVE.

În acest dosar s-a cerut constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la (1 admis) raportarea dobânzii percepută de Alpha Bank România S.A. după primele 12 luni la termenul numit „Dobânda de Bază a Băncii”, termen ale cărui valori sunt variabile în funcție de termenii ”condiții dominante ale pieței sau a modificărilor circumstanțelor în care aceasta a fost inițial stabilită, precum și în raport de politicile de creditare ale Băncii”, (2 admis) perceperea comisionului de risc, (3 respins) modificarea formulei de calcul a ratei dobânzii valabile după primele 12 luni de creditare și referitoare la creșterea valorii marjei fixe pe calea actului adițional nr. 1 la Contractul de credit, (4 respins) constatarea inexistenței fiecăreia și tuturor obligațiilor reclamanților prevăzute în actele adiționale nr. 1 și nr. 2 și constatarea nulității actelor adițional nr. 1 și nr. 2, (5 respins) constatarea existenței dreptului împrumutatului de a achita ratele lunare pe durata derulării contractului la cursul de schimb din ziua semnării contractului, constatarea inexistenței dreptului băncii de a impune riscul valutar în sarcina împrumutatului pe durata derulării contractului și constatarea obligației băncii de a suporta riscul valutar pe durata derulării procesului, (6 admis) restituirea sumelor încasate de pârâtă în mod nedatorat pe durata derulării contractului în temeiul clauzelor abuzive, (7 admis) plus dobânda legală și inflația aferente, (8 respins) întoarcerea executării silite prin repunerea părților în situația anterioară, respectiv prin desființarea actelor de executare și prin restituirea sumelor încasate de executorul judecătoresc, plus dobânda legală și inflația aferentă.

Informațiile privind sumele recuperate vor fi arătate după efectuarea expertizei contabile.

Observație: instanța de apel a admis în mod definitiv doar o parte dintre cererile formulate, iar împotriva cererilor respinse au fost formulate căile extraordinare de atac naționale (recurs, revizuire și contestație în anulare). În cazul în care căile extraordinare de atac vor fi respinse, cel mai probabil va fi formulată acțiune la CEDO:

Împotriva hotărârii instanței de fond părțile au formulat apel, însă instanța de apel a respins ambele apeluri. 

 

 

Așa se câștigă procesele împotriva INVESTCAPITAL (și altor bănci și IFN-uri) prin ANULAREA ACTELOR DE EXECUTARE ca urmare a ÎMPLINIRII TERMENULUI DE PRESCRIPȚIE A DREPTULUI DE A CERE EXECUTAREA SILITĂ și prin ÎNTOARCEREA EXECUTĂRII SILITE.

În acest dosar s-a cerut (1 admis) anularea actelor de executare silită și a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea și  (2 admis) întoarcerea executării silite prin restituirea sumelor plătite în mod nedatorat.

Contestația a fost admisă de instanța de fond, hotărârea acesteia rămânând definitivă ca urmare a neformulării cererii de apel de către intimată.

În concluzie, actele de executare au fost anulate, iar împotriva împrumutatului nu mai poate fi formulată vreo executare silită în temeiul contractului de credit, cu excepția situației în care acesta achită pe cale amiabilă orice sumă în temeiul contractului de credit, astfel că practic, pe lângă anularea actelor de executare, câștigul împrumutatului este și că nu va mai plăti creanța în valoare de 240,32% din valoarea creditului. 

 

 

Așa se câștigă procesele împotriva INTRUM DEBT FINANCE AG (și altor bănci și IFN-uri) prin ANULAREA ACTELOR DE EXECUTARE ca urmare a ÎMPLINIRII TERMENULUI DE PRESCRIPȚIE A DREPTULUI DE A CERE EXECUTAREA SILITĂ.

Credit fără ipotecă încheiat în anul 2008 cu S.C. BRD FInance IFN S.A.

În acest dosar creanța a fost cesionată de S.C. BRD FInance IFN S.A. către S.C. Top Factoring S.R.L., apoi către S.C. Glasro Holdings LTD, apoi către S.C. Intrum Debt Finance AG.  

Deoarece dreptul S.C. Intrum Debt Finance AG de a cere executarea silită s-a prescris cu mult timp înainte de a întocmi actele de executare, instanța a dispus (1 admis) suspendarea executării silite pe durata derulării procesului prin încheierea din 17.07.2018 (dosar nr. 7416/279/2018) și (2 admis) anularea actelor de executare.

În concluzie, toate actele de executare au fost anulate, iar creditorul nu va mai demara alte acte de executare în temeiul contractului de credit care și-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, astfel că practic, pe lângă anularea actelor de executare, câștigul împrumutatului este și că nu va mai plăti creanța în valoare de 136,80% din valoarea creditului.

 

 

Așa se recuperează de la BCR (și de la alte bănci) 47,81% din sumele achitate de împrumutat pe durata derulării contractului (sau 61,98% DIN VALOAREA CREDITULUI), urmând să fie recuperată și dobânda legală și inflația în valoare de 32,32% aferentă sumelor încasate nelegal (41,90% DIN VALOAREA CREDITULUI) prin ANULAREA CLAUZELOR.

Credit cu ipotecă pe 25 de ani, S.C. Banca Comercială Română S.A. (BCR), Călărași. 

Credit cu ipotecă BCR pe 25 de ani. Ratele au fost achitate la zi. După 7 ani de la semnarea contractului împrumutații au solicitat (1 - admis) să constate caracterul abuziv al clauzei care stipulează că rata dobânzii variază în funcție de indicele numit de bancă „dobânda de referință variabilă”, atâta timp cât acest indice nu este indicele EURIBOR, să constate nulitatea absolută a clauzelor privind (2 – admis) comisionul de acordare credit, (3 – admis) comisionul de administrare lunară și (4 – admis) comisionul de rambursare anticipată, (5 – admis) să constate că indicele numit  „dobânda de referință variabilă” este indicele EURIBOR și că rata dobânzii variază în funcție de indicele EURIBOR, (6 – admis) să recalculeze sumele datorate ținând cont de nulitatea clauzelor ilegale, (7 – admis) să refacă graficul de rambursare ținând cont de nulitatea clauzelor ilegale, (8 – admis în fond, dar respins în apel) să înghețe cursul de schimb al monedei euro în raport cu moneda naţională la valoarea acestuia de la data semnării contractului de credit, (9 – admis) să restituie sumele plătite nedatorat, (10 – admis în fond, dar respins în apel) să se anuleze informațiile negative din Biroul de credite. Această ultimă solicitare a fost respinsă ca inadmisibilă deoarece nu fuseseră înregistrate informații negative în Biroul de credite, astfel că cererea a rămas fără obiect. 

Cererea privind cursul valutar poate fi formulată și câștigată în temeiul argumentelor arătate pe site (https://www.creditzero.ro/riscul-valutar-apartine-bancilor-nu-imprumutatilor-inghetarea-cursului-de-schimb) fără a fi incidentă autoritatea lucrului judecat.

Astfel, în acest dosar au fost anulate clauzele abuzive privind formula de calcul a dobânzii, comisioanele de acordare a creditului, de administrare și de rambursare anticipată, dobânda a scăzut de la 7,4% la sub 1,3%, s-a dispus restituirea către împrumutați contravaloarea clauzelor abuzive în valoare de 47,81% din sumele pe care le-au achitat pe perioada derulării contractului (sau 61,98% din valoarea creditului).  

În curând va fi restituită și dobânda legală și inflația de 32,32% aferentă sumelor încasate nelegal (41,90% din valoarea creditului), cererea în acest sens fiind în stadiul judecării apelului, aceasta întrucât instanța de fond în mod cel puțin bizar și fără să soluționeze vreuna dintre apărările împrumutatului a respins cererea considerând că dacă contravaloarea clauzelor abuzive a fost restituită, atunci a fost restituite și dobânda legală și inflația aferente sumelor încasate de bancă în temeiul clauzelor abuzive, aspect vădit greșit și neîntemeiat. 

În concluzie: au fost recuperate 100% din sumele încasate de bancă în mod nelegal în valoare de 47,81% din sumele achitate de împrumutat pe durata derulării contractului (sau 61,98% din valoarea creditului), urmând să fie recuperată și dobânda legală și inflația în valoare de 32,32% aferentă sumelor încasate nelegal (41,90% din valoarea creditului).

Pe lângă aceste sume mai pot fi obținute daunele morale, prejudiciile cauzate și daunele privind onoarea.

 

 

Așa se recuperează de la VOLKSBANK și RABON CREDIT SOLUȚIONS (și de la alte bănci și cesionari) 191,92% din valoarea creditului prin ANULAREA CLAUZELOR ABUZIVE și ANULAREA ACTELOR DE EXECUTAER.

Credit  cu ipotecă 2008. Ratele lunare au fost achitate doar în primele 52 luni din 300. Ulterior în temeiul unor false întârzieri la plata ratelor lunare, întârzieri existe ca urmare a inserării în contract a clauzelor al căror caracter abuziv a fost constatat de instanța de judecată, creditul a  fost considerat de creditor ca fiind scadent anticipat, motiv pentru care au fost întocmite acte de executare împotriva împrumutatului finalizate cu adjudecarea la licitație a locuinței familiare a împrumutatului și a mamei acestuia.

În acest dosar s-a cerut constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind (1 admis) dreptul băncii de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, (2 admis) privind perceperea comisionului de penalizare calculat ca procent din valoarea sumelor datorate și neplătite la scadențele menționate în graficul de rambursare, (3 admis) privind perceperea comisionului de risc, (4 admis) privind dreptul băncii de a declara soldul creditului ca fiind scadent anticipat în situația în care „Împrumutatul nu își îndeplinește obligația de plată a Sumei Principale, a dobânzilor sau a oricăror ale costuri datorate conform prezentei Convenții, conform altor Convenții încheiate de Împrumutat cu Banca, sau conform altor Convenții încheiate de Împrumutata cu alte societăți financiare/de credit.

Au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind dreptul băncii de a efectua schimbul valutar în numele împrumutatului, dacă este cazul, la cursul de schimb practicat de bancă la data debitării conturilor, privind constatarea ilegalității plății ratelor lunare la un curs de schimb al francului elvețian mai mare decât cel din ziua semnării contractului de credit și capătul de cerere privind constatarea faptului că rata dobânzii agreată în contractul de credit este variabilă în funcție de indicele de referință LIBOR la 3 luni din data de 17 a lunilor septembrie, decembrie, martie și iunie a fiecărui an, la care se adaugă marja fixă în valoare de 1,232%.

În ceea ce privește cererile privind întoarcerea executării silite și privind inexistența dreptului creditorului de a cere executarea silită instanțele de apel și de recurs au considerat că acestea sunt inadmisibile pe calea acțiunii în constatare și că trebuie formulată o contestație la executare în acest sens.  

În concluzie, ca urmare a câștigării procesului mai sus menționat s-a constatat că în primele 52 de luni de la semnarea contractului de credit banca a încasat în mod nelegal de la împrumutat în temeiul clauzelor abuzive 5,25% din valoarea creditului, contravaloarea acestor sume fiind mai mare decât cea a întârzierilor pentru care creditul a devenit scadent anticipat, actualizate cu dobânda legală și inflația aferente.

În prezent se află în stare de judecată la instanța de fond procesul privind anularea actelor de executare și întoarcerea executării silite a căror valoare este de 186,67% din valoarea creditului, proces ce va fi câștigat cu șanse de succes de cca. 100%.  

În curând va fi demarat și procesul privind dobânda legală și inflația aferente sumelor încasate nelegal de bancă pe durata derulării contractului în valoare de cca. 10% din valoarea creditului.

 

 

Așa se recuperează de la BCR (și de la alte bănci) 66% din sumele achitate în primii 7 ani din 25, echivalentul a 54% DIN VALOAREA CREDITULUI, prin ANULAREA CLAUZELOR ABUZIVE.

Credit cu ipotecă pe 25 de ani, 2008, S.C. Banca Comercială Română S.A. (BCR), Călărași.

Credit cu ipotecă BCR pe 25 de ani. După 7 ani de la semnarea contractului împrumutații au solicitat (1 - admis) să constate caracterul abuziv al clauzei care stipulează că rata dobânzii variază în funcție de indicele numit de bancă „dobânda de referință variabilă”, să constate nulitatea absolută a clauzelor privind (2 – admis) comisionul de acordare credit și (3 – admis) comisionul de administrare lunară, (4 – admis inițial și respins în apel în beneficiul împrumutaților) să constate că indicele numit  „dobânda de referință variabilă” este indicele EURIBOR și că rata dobânzii variază în funcție de indicele EURIBOR, (5 – admis) să recalculeze sumele datorate ținând cont de nulitatea clauzelor ilegale, (6 – admis) să refacă graficul de rambursare ținând cont de nulitatea clauzelor ilegale, (7 – admis în fond, dar respins în apel) să dispună plata ratelor lunare pe durata derulării contractului la cursul de schimb din ziua semnării contractului, (8 – admis) să restituie sumele plătite nedatorat, (9 –respins) să  anuleze informațiile negative din Biroul de credite. Această ultimă solicitare a fost respinsă deoarece nu fuseseră înregistrate informații negative în Biroul de credite, astfel că cererea a rămas fără obiect. Împrumutații și banca au formulat recurs.

Deoarece recursul băncii nu a fost timbrat, acesta a fost respins, iar instanța de recurs a admis recursul împrumutatului.

Prin hotărârea instanței de apel aceasta a stabilit că pentru primii 7 ani din 25 împrumutații au de recuperat prejudicii de 66% din sumele pe care le-au achitat pe durata derulării contractului, echivalentul a 54% din valoarea creditului.  

În concluzie: pentru primii 7 ani de creditare din 25 prejudiciile cauzate de BCR sunt egale cu 66% din sumele pe care le-au achitat pe durata derulării contractului, echivalentul a 54% din valoarea creditului.

 

 

Așa se câștigă procesele împotriva BCR (și altor bănci) prin ANULAREA CLAUZELOR ABUZIVE.

Contract credit 2007. În acest dosar împrumutatul a solicitat instanței să constate (admis în fond) caracterul abuziv al clauzelor referitoare la raportarea dobânzii variabile percepută de B.C.R. la indicele numit „dobânda de referință variabilă”, (admis în fond) la perceperea comisioanelor de acordare credit, (admis în fond) de administrare și (admis în fond) de urmărire riscuri, (respins în fond) să dispună corectarea modului de calcul al dobânzii variabile prin raportarea acesteia la indicele de referință EURIBOR la 3 luni, (admis în fond) recalcularea sumelor datorate, (respins în fond) înghețarea cursului de schimb al monedei EURO în raport cu moneda națională la valoarea acestuia din data semnării contractului de credit și returnarea sumelor achitate suplimentar de subsemnatul pe durata derulării contractului, (admis în fond) restituirea sumelor plătite nedatorat de către subsemnatul în temeiul clauzelor abuzive și (respins în fond) anularea raportării de către B.C.R. a unor informații negative către Biroul de credite și/sau Centrala riscurilor bancare.

Instanța de fond a admis o parte dintre capetele de cerere formulate, iar în stadiul judecării căilor de atac împrumutatul a renunțat la serviciile oferite, astfel că nu știm care este rezultatul final al procesului. 

 

 

Așa se recuperează de la BCR (și de la alte bănci) 9,94% DIN VALOAREA CREDITULUI achitat doar primii 8 ani din cei 20 și executat silit și se DIMINUEAZĂ VALOAREA CREANȚEI CU 92,32% DIN VALOAREA CREDITULUI, prin ANULAREA CLAUZELOR ABUZIVE și prin diminuarea pe cale amiabilă a valorii creanței cu 92,32% DIN VALOAREA CREDITULUI.

Contract de credit 2007, achitat doar primii 8 ani din cei 20. În acest dosar s-a cerut constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind (1 admis) raportează la termenul numit „dobânda de referință variabilă”, (2 admis) perceperea comisionului de acordare credit, (3 admis) perceperea comisionului de administrare, (4 respins) constatarea faptului că indicele numit „dobânda de referință variabilă” este de fapt indicele EURIBOR și să dispună aplicarea acestui indice EURIBOR în formula de calcul a ratei dobânzii variabile în sensul că rata dobânzii variabile este egală cu indicele de referință EURIBOR la 3 luni plus marja băncii stipulată în contract în valoare de 2,90 puncte, (5 respins) înghețarea cursului de schimb al monedei euro în raport cu moneda națională la valoarea acestuia din data semnării contractului de credit, (6 admis) restituirea sumelor plătite nedatorat. 

În ceea ce privește modul de calcul al dobânzii pentru perioada 2007-2010 și în ceea ce privește clauzele privind perceperea comisioanelor de acordare și de administrare pentru perioada 2007-2015 banca a fost obligată să restituie împrumutatului 9,94% din valoarea creditului. 

Pe parcursul derulării procesului unul dintre împrumutați a decedat.

Împotriva împrumutatului banca a cerut executarea silită a veniturilor și bunurilor imobiliare, împrumutatul a formulat contestație la executare în care au invocat existența unor clauze abuzive și împlinirea prescripției dreptului de a cere executarea silite, aspecte ce au motivat banca să agreeze o propunere de rezolvare a conflictului pe cale amiabilă în sensul renunțării la întreaga sumă datorată (135,8% din valoarea creditului) în schimbul achitării a 32,12% din valoarea ei (sau 43,48% din valoarea creditului) și în schimbul  renunțării la toate pretențiile pe care împrumutatul le are sau le poate avea împotriva băncii în temeiul contractului de credit, respectiv în schimbul renunțării la procesele privind dobânda legală și inflația, cheltuielile de judecată, anularea actului adițional de aliniere la OUG 50/2010, repararea prejudiciilor în temeiul actului adițional, daunele morale și prejudiciile cauzate defunctului de abuzurile băncii.

În concluzie, efectul acțiunilor formulate împotriva băncii a fost recuperarea a 9,94% din valoarea creditului și diminuarea valorii creanței cu 92,32% din valoarea creditului.

 

Observații:

Instanța de fond a constatat doar caracterul abuziv al clauzelor privind perceperea comisioanelor și a dispus restituirea contravalorii acestora.

Instanța de apel a anulat în întregime hotărârea instanței de fond, inclusiv în ceea ce privește decizia instanței de fond de a constata caracterul abuziv al clauzelor privind perceperea comisioanelor de acordare și de administrare, și a constatat caracterul abuziv al clauzei privind modul de calcul al ratei dobânzii după primul  an de creditare în sensul că dobânda după primul an de creditare se raportează la termenul numit „dobânda de referință variabilă”, însă deși respectiva clauză abuzivă care stipulează cât va fi rata dobânzii după primul an de creditare nu produce efecte, totuși instanța de apel a considerat că respectiva clauză abuzivă produce efectele pe care le produce clauza care stipulează cât va fi rata dobânzii în primul an de creditare, aspect vădit nelegal și arătat instanței de recurs.

În plus instanța de apel a ținut cont de existența unui act adițional de aliniere la OUG 50/2010 care nu a fost niciodată comunicat împrumutatului și care nu produce efecte deoarece modifică acele clauze din contractul de credit care respectau prevederile OUG 50/2010 în sensul creșterii costurilor creditului, aspect nelegal în temeiul OUG 50/2010.   

Instanța de recurs a corectat hotărârea instanței de apel de admitere a apelului băncii și implicit, de respingere a cererilor privind caracterul abuziv al clauzelor referitoare la perceperea comisioanelor, respectiv a dispus în sensul că a respins apelul băncii și implicit, a păstrat ca fiind definitivă hotărârea instanței de fond în sensul că acele clauze privind perceperea comisioanelor sunt ilegale, însă nu a ținut cont de greșeala instanței de apel constând în considerentele acesteia cum că o clauză abuzivă produce efectele pe care le produce altă clauză și că se impune restituirea sumelor în temeiul clauzelor abuzive doar până la data indicată în actul adițional de aliniere la OUG 50/2010, act adițional care este nelegal.

Împotriva hotărârii instanței de recurs s-a formulat revizuire și contestație în anulare, ambele fiind respinse.

Împotriva ilegalităților statului român de a respinge unele capete de cerere fără a soluționa apărările principale ale împrumutatului care justifică admiterea respectivelor capete de cerere împrumutatul cel mai probabil va formula acțiune la CEDO.

 

 

Așa se câștigă procesele împotriva Investcapital LTD și Patria Bank (și altor bănci și IFN-uri) prin ANULAREA ACTELOR DE EXECUTARE, ÎNTOARCEREA EXECUTĂRII SILITE și prin ANULAREA CLAUZELOR ABUZIVE.

Contract credit 2006. În acest dosar s-a cerut constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la (1 admis) dreptul băncii de a modifica rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare, (2 admis) perceperea comisionului lunar a cărui valoare este calculată ca procent raportat la valoarea soldului creditului, (3 admis) anularea tuturor actelor de executare și (4 admis) întoarcerea executării silite.

 

 

Așa se recuperează sumele încasate nelegal de BCR pe durata derulării contractului prin ANULAREA CLAUZELOR ABUZIVE.

Contract credit 2008. În acest dosar am reprezentant împrumutatul doar în fața instanței de fond și am obținut următoarele: constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind  (1 admis)  perceperea comisionului de administrare,  (2 admis)  dreptul băncii de a decide dacă se va modifica nivelul ratei dobânzii variabile, și  (3 admis)  restituirea tuturor sumelor plătite nedatorat.

 

 

Așa se recuperează de la BCR (și de la alte bănci) 111,71% DIN VALOAREA CREDITULUI sau 67,85% din sumele achitate de împrumutat pe durata derulării contractului prin ANULAREA CLAUZELOR ABUZIVE.

Credit fără ipotecă pe 10 ani, S.C. Banca Comercială Română S.A., Călărași.

Credit de nevoi personale fără ipotecă pe 10 ani, din care împrumutatul a achitat ratele lunare doar doar 8 ani.

Prin acțiunea formulată împrumutatul a cerut (1 admis) constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la raportarea dobânzii variabile percepută de B.C.R. la indicele numit „dobânda de referință revizuibilă semestrial”, (2 respins) perceperea comisionului de acordare credit, (3 respins) perceperea comisionului de administrare, (4 admis) perceperea comisionului de urmărire riscuri, (5 admis) a solicitat instanței să constate că indicele numit „dobânda de referință variabilă” nu poate fi decât indicele de referință ROBOR și să dispună aplicarea acestui indice ROBOR în formula de calcul a ratei dobânzii variabile în sensul că rata dobânzii variabile este egală cu indicele de referință ROBOR la 6 luni la care se adaugă marja băncii stipulată în contract, în valoare de 2,95 puncte procentuale, (6 respins) anularea actului adițional din 2011 pentru cauză ilicită, și (7 admis) restituirea sumelor încasate în temeiul ilegalităților băncii.

Astfel, în acest dosar au fost anulate clauzele abuzive privind comisioanele de acordare a creditului și de urmărire riscuri, a fost anulată clauza privind modul de calcul al ratei dobânzii prin raportare la un indicator influențat de bancă și numit de aceasta ”dobânda de referință revizuibila semestrial”, s-a constatat că dobânda după primul an de creditare nu trebuia să fie peste  10% pe an, ci 1,5% pe an, rata dobânzii după primul an de creditare scăzând astfel de la peste 10% pe an la 1,5% pe an, și s-a dispus restituirea către împrumutați a sumelor plătite în mod nedatorat.

Sumele recuperate de împrumutat în temeiul hotărârilor instanțelor de judecată naționale mai sus menționate au fost de 36,78% din valoarea creditului sau 22,34% din sumele achitate de împrumutat pe durata derulării contractului.

Împotriva ilegalităților statului român de a respinge unele capete de cerere fără a soluționa apărările principale ale împrumutatului care justifică admiterea respectivelor capete de cerere împrumutatul cel mai probabil va formula acțiune la CEDO.

Ulterior împrumutatul a cerut și (8 admis) obligarea băncii la plata dobânzii legale și (9 admis) obligarea băncii la plata inflației aferente clauzelor abuzive, întocmindu-se dosarul nr. 6676/202/2020, dosar care a fost câștigat în fond, hotărârea instanței de fond rămânând definitivă ca urmare a neformulării apelului de către bancă. 

În acest dosar împrumutatul a recuperat sume cu titlu de dobândă legală și inflație în valoare de 74,93% din valoarea creditului sau 45,51% din sumele achitate de împrumutat pe durata derulării contractului.

 

În concluzie, ca urmare a inserării în contract a clauzelor abuzive împrumutatul a recuperat 111,71% din valoarea creditului sau 67,85% din sumele achitate de împrumutat pe durata derulării contractului.

 

 

Așa câștigă împrumutații de la Alpha Bank 99,99% din valoarea creditului prin anularea actelor de executare și prin prescrierea dreptului de a cere executarea silită.

Credit 2008 fără ipotecă pe 10 ani, achitat 5 ani, Piatra Neamț.

În acest dosar împrumutatul a obținut (1 admis) anularea actelor de executare (37,09% din valoarea creditului).

În concluzie, în temeiul hotărârilor din dosarul mai sus menționat împrumutatul a recuperat toate sumele încasate de executorul judecătoresc (37,08% din valoarea creditului) și actele de executare au fost anulate. În prezent nu mai pot fi întocmite acte de executare împotriva împrumutatului deoarece dreptul de a cere executarea silită s-a prescris. Din acest motiv practic împrumutatul a câștigat și 100% din valoarea creanței executată silit (62,91% din valoarea creditului).

Astfel practic câștigul împrumutatului ca urmare a câștigării procesului este de 99,99% din valoarea creditului. 

În curând va fi demarat și procesul privind restituirea sumelor cu titlu de dobândă legală și inflație aferente sumelor încasate nelegal de creditor în temeiul actelor de executare anulate.

 

 

Așa se recuperează de la Piraeus Bank (actuala First Bank) de 5 ori mai mulți bani decât a încasat banca în temeiul clauzei abuzive, respectiv 24,89% din valoarea creditului doar în temeiul clauzei abuzive privind perceperea comisionului de acordare de 5% din valoarea creditului.

Datorită existenței în contract a clauzei privind comisionul de acordare credit în sumă de 5% din valoarea creditului, împrumutatul a cerut (1 admis) anularea clauzelor privind comisionul de acordare, (2 admis) restituirea sumelor cu titlu de comision de acordare, (3 admis) plus dobânda legală aferentă în sumă de 76,64% din valoarea comisionului de acordare sau 3,83% din valoarea creditului.

Ulterior, pe calea dosarului nr. 6406/200/2019 împrumutatul a cerut și (4 admis) restituirea inflației aferentă comisionului de acordare în sumă de 36,15% din valoarea comisionului de acordare sau 1,81% din valoarea creditului. 

Dacă în contract nu ar fi existat clauza privind comisionul de acordare, valoarea creditului ar fi fost mai mică și implicit, dobânda percepută de bancă pe durata derulării contractului ar fi fost mai mică.

Din acest motiv împrumutatul a cerut pe calea dosarului nr. 1936/200/2017 și (5 admis) returnarea sumelor plătite suplimentar pe durata derulării contractului cu titlu de dobândă ca urmare a raportării ratei dobânzii la suma împrumutată care conținea și comisionul de acordare, deși ilegalitatea acestuia fusese deja constatată în mod definitiv, cerere care a fost câștigată definitiv în apel. Banca a restituit 154,32% din valoarea comisionului de acordare (7,72% din valoarea creditului) cu titlu de dobândă încasată în mod nedatorat în dosarul nr. 1936/200/2017.

A fost demarat și procesul privind (6 admis) dobânda legală și inflația aferente sumelor plătite suplimentar pe durata derulării contractului cu titlu de dobândă ca urmare a raportării ratei dobânzii la suma împrumutată care conținea și comisionul de acordare, acest dosar fiind în stare de judecată pe fond, valoarea obiectului cererii fiind de 130,62% din valoarea comisionului de acordare (6,53% din valoarea creditului).

În concluzie, doar percepând un comision de acordare de 5% din valoarea creditului banca a cauzat împrumutatului prejudicii de 24,89% din valoarea creditului, 18,36% din valoarea creditului fiind deja recuperate, iar restul urmând a fi recuperate cu șanse de succes de cca. 100%.

 

 

Așa se recuperează de la Piraeus Bank (actuala First Bank) de 5 ori mai mulți bani decât a încasat banca în temeiul clauzei abuzive, respectiv 27,86% din valoarea creditului doar în temeiul clauzei abuzive privind perceperea comisionului de acordare de 5% din valoarea creditului.

Credit Piraeus Bank fără ipotecă 2007. Împrumutatul a cerut constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind (1 admis) perceperea comisionul de acordare credit în sumă de 5% din valoarea creditului, (2 admis) plata dobânzii legale în sumă de 73,76% din valoarea comisionului de acordare (sau 3,69% din valoarea creditului).

Ulterior, pe calea dosarului nr. 6449/200/2019 câștigat în apel a fost restituită și (3 admis) inflația aferentă comisionului de acordare în sumă de 101,80% din valoarea comisionului de acordare (sau 5,09% din valoarea creditului).

 Dacă în contract nu ar fi existat clauza privind comisionul de acordare, valoarea creditului ar fi fost mai mică și implicit, dobânda percepută de bancă pe durata derulării contractului ar fi fost mai mică. Din acest motiv împrumutatul a cerut pe calea dosarului nr. 874/200/2018 și  (4 admis) returnarea sumelor plătite suplimentar pe durata derulării contractului cu titlu de dobândă ca urmare a raportării ratei dobânzii la suma împrumutată care conținea și comisionul de acordare, deși ilegalitatea acestuia fusese deja constatată în mod definitiv, cerere care a fost câștigată definitiv la judecătorie. Banca a restituit 151,47% din valoarea comisionului de acordare (sau 7,57% din valoarea creditului) cu titlu de dobândă încasată în mod nedatorat în dosarul nr. 874/200/2018.

A fost demarat și procesul privind dobânda legală și inflația aferente sumelor plătite suplimentar pe durata derulării contractului cu titlu de dobândă ca urmare a raportării ratei dobânzii la suma împrumutată care conținea și comisionul de acordare, acest dosar fiind în stare de judecată pe fond, valoarea obiectului cererii fiind de 130,14% din valoarea comisionului de acordare ( 6,51%  din valoarea creditului).

În concluzie, doar percepând un comision de acordare de 5% din valoarea creditului banca a cauzat împrumutatului prejudicii de 27,86% din valoarea creditului, 21,35% din valoarea creditului fiind deja recuperate, iar restul urmând a fi recuperate cu șanse de succes de cca. 100%. 

 

 

  Așa se recuperează de la BCR 101,98% din valoarea creditului cu titlu de prejudicii aferente primelor 38 de rate lunare achitate (din 120 în total) prin ANULAREA CLAUZELOR ABUZIVE.  

Credit fără ipotecă pe 10 ani, 2007, (BCR) cesionat după 38 de luni către SECAPITAL S.a.R.L. prin Kruk. Împrumutul a fost achitat 38 de luni din 120, apoi creanța a fost cesionată către Kruk.

Împrumutatul a solicitat instanței să constate caracterul abuziv al clauzelor privind (1 – admis) comisionul de acordare credit,  (2 – admis) comisionul lunar de administrare, (3 – admis) comisionul de urmărire riscuri,  (4 – admis)  să dispună returnarea sumelor plătite nedatorat, (5 admis) plus dobânda legală aferentă.

Instanța de fond a admis capetele de cerere privind comisioanele de acordare și de risc și a respins capătul de cerere privind comisionul de administrare. Instanța de apel a păstrat hotărârea instanței de fond. Instanța de recurs a constata și caracterul abuziv al clauzei privind perceperea comisionului de administrare.

În acest dosar împrumutatul a recuperat 31,63% din valoarea creditului.

Pe calea dosarului nr. 6595/200/2019 s-a dispus și (6 admis) restituirea inflației aferentă sumelor încasate de bancă în temeiul clauzelor abuzive mai sus menționate. 

În acest dosar împrumutatul a recuperat 6,76% din valoarea creditului.

Prin dosarul nr. 1078/200/2020 împrumutatul a cerut și (7 - admis) constatarea caracterului abuziv al clauzei care stipulează că rata dobânzii curente pe durata derulării contractului se calculează prin raportare la termenul numit „dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR”, (8 admis) plus dobânda legală și (9 admis) plus inflația aferente, dosar ce a fost admis atât de instanța de fond, cât și de cea de apel, mai ales ținând cont că banca a încercat rezolvarea conflictului pe cale amiabilă prin achitarea a 31% din valoarea sumelor pe care le-a încasat nelegal 30,17% din valoarea creditului în schimbul renunțării la proces. 

În acest dosar împrumutatul a recuperat 60,33% din valoarea creditului.

Prin dosarul nr. 4609/200/2020 împrumutatul a cerut și (10 admis) constatarea faptului că pârâta a perceput în mod nelegal de la subsemnatul pe durata derulării contractului o dobândă suplimentară întrucât aceasta a calculat valoarea dobânzii prin aplicarea ratei dobânzii la valoarea sumei împrumutate care conținea și comisionul de acordare credit al cărui caracter ilegal a fost constatat în dosarul nr. 2487/200/2017, deși trebuia să calculeze valoarea dobânzii prin aplicarea ratei dobânzii doar la valoarea sumei împrumutate care nu conținea și comisionul de acordare, și obligarea pârâtei la returnarea sumelor de bani încasate în mod nedatorat cu titlu de dobândă, plus dobânda legală aferentă.

În acest dosar împrumutatul a recuperat 3,26% din valoarea creditului.

În concluzie, ținând cont că ratele lunare au fost achitate doar 38 de luni din 120, atunci în doar 38 de luni din 120 BCR a cauzat împrumutatului prejudicii de 101,98% din valoarea creditului, acestea fiind integral reparate. Precizez că prejudiciile menționate au fost calculate din momentul încasării sumelor în mod nelegal până în data recuperării efective (anul 2022).

 

 

  Așa se câștigă procesele împotriva Piraeus Bank (Actuala First Bank) și altor bănci prin ANULAREA CLAUZELOR ABUZIVE.   

Credit fără ipotecă pe 10 ani.

Împrumutul a fost achitat 22 de luni din 120, apoi creditul a fost pus în executare silită. 

Împrumutatul a solicitat să constate caracterul abuziv al clauzei privind (1 – admis) comisionul de acordare credit și să dispună returnarea sumelor plătite nedatorat, plus (2 admis) dobânda legală aferentă.

În acest dosar împrumutatul a recuperat 12,54% din valoarea creditului.

În concluzie, ținând cont că ratele lunare au fost achitate doar 22 de luni din 120, împrumutatul a recuperat de la bancă prejudicii în valoare de 12,54% din valoarea creditului. 

Valoarea inflației aferentă comisionului de acordare și dobânzii legale aferente este de 3,55% din valoarea creditului.

Împrumutatul a mai cerut și restituirea inflației aferentă sumelor încasate de bancă în temeiul clauzei abuzive mai sus menționate, actualizate în funcție de dobânda legală, întocmindu-se în acest sens dosarul nr. 737/200/2020. Cererea în acest sens a fost admisă de instanța de fond, respinsă de instanțele de apel și de recurs, în prezent aflându-se în stare de judecată contestația în anulare.

Pe rol mai sunt și alte dosare privind constatarea faptului că pârâta a perceput în mod nelegal de la subsemnatul pe durata derulării contractului o dobândă suplimentară întrucât aceasta a calculat valoarea dobânzii prin aplicarea ratei dobânzii la valoarea sumei împrumutate care conținea și comisionul de acordare credit al cărui caracter ilegal a fost deja constatat, și obligarea pârâtei la returnarea sumelor de bani încasate în mod nedatorat cu titlu de dobândă, plus dobânda legală aferentă, cererile în acest sens fiind în stare de judecată.

 

 

Așa se obligă băncile să pună la dispoziția împrumutaților extrasele de cont și orice alte documente (notificări, grafice de rambursare, acte adiționale, informații privind sumele achitate și modul de calcul al datoriei, etc.) încheiate de bancă în temeiul contractului de credit.

Cererea a fost admisă de instanța de fond și a rămas definitivă prin neapelare.

 

 

 

Așa câștigă împrumutații de la Raiffeisen Bank cesionați către Investcapital LTD 330,72% din valoarea limitei de credit prin: anularea actelor de executare și prin ÎMPLINIREA TERMENULUI DE PRESCRIPȚIE A DREPTULUI DE A CERE EXECUTAREA SILITĂ.

În acest dosar împrumutatul a cerut (1 admis) anularea actelor și procedurilor de executare silită și a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite ca urmare a (2 admis) împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită și (3 admis) întoarcerea executării silite prin restituirea sumelor plătite în mod nedatorat de reclamant până în prezent.

În concluzie: în acest dosar actele de executare au fost anulate, iar în prezent nu mai pot fi întocmite acte de executare împotriva împrumutatului deoarece dreptul de a cere executarea silită s-a prescris. Din acest motiv practic împrumutatul a câștigat și 100% din valoarea creanței executată silit și cheltuielile de executare (330,72% din valoarea creditului). Astfel practic câștigul împrumutatului ca urmare a câștigării procesului este de 330,72% din valoarea creditului.

Contestația a fost admisă de instanța de fond și a rămas definitivă prin neapelare, actele de executare au fost anulate și s-a dispus întoarcerea executării silite.

 

 

Proces câștigat la instanța de fond, apelul este în stare de judecată.

În acest dosar împrumutatul a cerut (1 admis) anularea actelor și procedurilor de executare silită și a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite ca urmare a (2 admis) împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită și (3 admis) întoarcerea executării silite prin restituirea sumelor plătite în mod nedatorat de reclamant până în prezent.

Contestația a fost admisă de instanța de fond, iar creditorul a formulat cerere de apel care este în stare de judecată.  

 

 

Așa se obligă băncile să pună la dispoziția împrumutaților extrasele de cont și orice alte documente (notificări, grafice de rambursare, acte adiționale, informații privind sumele achitate și modul de calcul al datoriei, etc.) încheiate de bancă în temeiul contractului de credit.

Cererea a fost admisă de instanța de fond și a rămas definitivă prin neapelare.

 

 

Așa se recuperează sumele încasate de BCR și de cesionari în temeiul clauzelor abuzive. 

Proces câștigat la instanța de fond, apelul este în stare de judecată.

În acest dosar împrumutatul a cerut constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale referitoare la perceperea comisioanelor (1 admis) de acordare credit, (2 admis) de administrare, (3 admis) de urmărire riscuri, (4 respins) raportarea ratei dobânzii curente la termenul numit de bancă ”dobânda de referință fixă, care se afișează la sediile BCR”, (5 respins) constatarea faptului că pârâta nu a avut dreptul să declare scadența (exigibilitatea) anticipată a creditului, (6 respins) constatarea nulității actului prin care creditul a devenit scadent anticipat (exigibil), (7 admis) restituirea tuturor sumelor plătite nedatorat către S.C. INVESTCAPITAL LTD și către BCR ulterior momentului la care creditul a devenit scadent anticipat, plus (8 admis) dobânda legală aferentă.

Instanța de fond a respins cererea fără să soluționeze vreuna dintre apărările principale ale împrumutatului în sensul dacă acestea sunt corecte sau greșite.

Instanța de apel a anulat hotărârea instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare.

Instanța de fond, rejudecând, a disjuns capetele de cerere privind întoarcerea executării silite și privind exigibilitatea anticipată a creditului și a ales să considere în mod neîntemeiat că respectivele capete de cerere sunt o contestație la executare. Din acest motiv a întocmit un alt dosar având ca obiect contestație la executare, respectiv dosarul nr. 1794/237/2022, dosar în cazul căruia a trebuit să cerem amânarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. 3045/237/2019.

Revenind, în dosarul nr. 3045/237/2019 instanța de fond a admis cererile împrumutatului de constatare a caracterului abuziv al clauzelor privind perceperea comisioanelor de acordare credit, de administrare, de urmărire riscuri și restituirea tuturor sumelor plătite nedatorat către S.C. INVESTCAPITAL LTD și către BCR ulterior momentului la care creditul a devenit scadent anticipat, plus dobânda legală aferentă.

Intimata a formulat apel, care în prezent este în stare de judecată.

 

 

Așa se recuperează de la Banca Transilvania (fosta Bancpost) și de la alte bănci 70,5% din valoarea totală a comisionului de administrare perceput de bancă pe durata derulării contractului prin restituirea dobânzii legale aferente comisionului de administrare și a inflației aferente.

În acest dosar împrumutatul a cerut (1 admis) obligarea băncii la plata dobânzii legale aferentă clauzei abuzive din contractul de credit privind perceperea comisionului de administrare calculată pentru perioada 2008-2018. Valoarea dobânzii legale este de 43,97% din valoarea totală a comisionului de administrare. 

Împrumutatul mai are pe rol cererea privind obligarea băncii la plata inflației aferente sumelor cu titlu de comision de administrare actualizate cu dobânda legală, valoarea inflației în acest sens pentru perioada 2008-2018 fiind de 26,53% din valoarea comisionului de administrare.

 

 De asemenea, împrumutatul mai are pe rol o acțiune privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la perceperea comisionului de acordare din două contracte de credit, dreptul băncii de a modifica dobânda și comisioanele, modificarea marjei dobânzii agreată de părți prin actul adițional de la 3,9% la 4,4%, constarea inexistenței fiecăreia și tuturor obligațiilor reclamantei prevăzute în actul adițional și anularea actului adițional, constatarea existenței dreptului reclamantei de a achita ratele lunare pe durata derulării contractelor de credit la cursul de schimb din ziua semnării respectivelor contracte, constatarea inexistenței dreptului băncii de a obliga reclamanta să suporte riscul valutar pe durata derulării contractelor de credit și constatarea existenței obligației băncii de a suporta riscul valutar pe durata derulării respectivelor contracte, constatarea caracterului abuziv al clauzei privind dreptul băncii de a efectua schimburile valutare la  cursul de schimb al băncii din ziua plății, restituirea sumelor plătite nedatorat de către reclamantă pe durata derulării contractelor de credite, plus dobânda legală și inflația aferente. În acest sens a fost înregistrat dosarul nr. 8256/211/2020. 

 

Valoarea comisionului de administrare, a dobânzii legale și a inflației aferente este de aproximativ 58,33% din valoarea creditului, ținând cont că ratele lunare au fost achitate doar în primii 15 ani din cei 32 de ani de creditare.

Fără să soluționeze apărările principale ale împrumutatului privind majoritatea capetelor de cerere formulate, instanța de fond din dosarul nr. 8256/211/2020 a admis doar cererea privind caracterul abuziv al clauzei privind perceperea comisionului de administrare.

 

 

Așa se recuperează de la Volksbank (actuala Banca Transilvania) 37,59% din valoarea creditului fără ipotecă în lei prin ANULAREA CLAUZELOR ABUZIVE.

Contract credit fără ipotecă în lei 2007, Buzău.

În acest dosar împrumutatul a cerut constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la (1 admis) perceperea comisionului de risc, (2 admis) dreptul băncii de a revizui rata dobânzii în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, (3 admis) restituirea sumelor plătite nedatorat de către reclamantă pe durata derulării contractului, plus (4 admis) dobânda legală aferentă.

În concluzie, instanțele de fond și de apel au admis cererile împrumutatului, acesta recuperând de la bancă 23,95% din valoarea creditului sau 17,08% din valoarea sumelor achitate pe durata derulării contractului.

Pe rol se află și acțiunea privind obligarea băncii la plata inflației aferente sumelor încasate nelegal de bancă pe durata derulării contractului și aferente dobânzii legale în valoare de 13,64% din valoarea creditului.

Precizez în că în cazul creditelor cu ipotecă contravaloarea clauzelor abuzive și a comisioanelor este mult mai mare raportat la valoarea creditului și la sumele achitate pe durata derulării contractelor.

 

 

Așa se recuperează de la BCR sumele încasate nelegal de bancă pe durata derulării contractului prin ANULAREA CLAUZELOR ABUZIVE.

Contracte de credit 2007 și 2008, București.

Creditul a fost achitat doar 8 luni din data semnării contractelor, ulterior fiind întocmite acte de executare. 

În acest dosar împrumutatul a cerut constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la (1 admis) raportarea dobânzii variabile percepută de B.C.R. la indicele numit „dobânda de referință administrată, care se afișează la sediile BCR”, (2 respins) perceperea comisionului de acordare credit, (3 respins) perceperea comisionului de administrare, (4 admis) perceperea comisionului de urmărire riscuri, (5 admis) restituirea sumelor plătite nedatorat de către reclamanți către pârâte în temeiul clauzelor abuzive menționate mai sus, (6 admis) plus dobânda legală și (7 admis) inflația aferentă și (8 respins) întoarcerea executării silite prin repunerea părților în situația anterioară, respectiv prin restituirea sumelor încasate de executorul judecătoresc ca urmare a înființării popririi și prin restituirea contravalorii garanției imobiliare executată silit, plus dobânda legală și inflația aferente.

În concluzie, Instanța de fond a disjuns capetele de cerere privind întoarcerea executării silite și a admis capetele de cerere privind raportarea dobânzii variabile percepută de B.C.R. la indicele numit „dobânda de referință administrată, care se afișează la sediile BCR”, perceperea comisioanelor de urmărire riscuri și restituirea sumelor plătite nedatorat de către reclamanți către pârâte în temeiul clauzelor abuzive, plus dobânda legală și inflația aferentă, iar instanța de apel a menținut soluția instanței de fond. 

Împotriva hotărârii instanței de apel a fost formulată contestație în anulare care a fost respinsă. După comunicarea hotărârii în acest sens împrumutatul va decide dacă va formula acțiune la CEDO.

 

 

Așa se diminuează ratele lunare de la OTP Bank cu 59,83% din valoarea lor și se recuperează sumele încasate nelegal de bancă pe durata derulării contractului prin ANULAREA CLAUZELOR ABUZIVE.

Acțiune în constatare și contestație la executare

Credit cu ipotecă OTP Bank România S.A. 2008. 

În acest dosar împrumutatul a cerut (1 - admis) anularea clauzei privind dreptul băncii de a modifica în mod unilateral rata dobânzii în funcție de politica băncii, de costurile de finanțare ale băncii și/sau de evoluția pieței financiar-bancare, (2 - admis) anularea clauzei privind perceperea comisionului de acordare a creditului, (3 - admis) completarea contractului cu anexa numită „Condițiile Generale de Afaceri ale Băncii”, (4 - admis) constatarea faptului că rata dobânzii variază în funcție de indicele LIBOR, (5 - respins) constatarea ilegalității obligației consumatorului de a achita ratele lunare pe durata derulării contractului la un curs de schimb valutar mai mare decât cel din ziua semnării contractului, (6 - admis) recalcularea sumelor datorate și (7 - admis) restituirea sumelor plătite nedatorat.

Din acest motiv împrumutatul a cerut și anularea actelor de executare, întocmindu-se dosarul nr. 16581/193/2015 în care împrumutatul a cerut și obținut (8 - admis) anularea procedurilor de executare silită demarate în mod ilegal de cesionarul OTP FAKTORING ZRT (care între timp a cumpărat creanța de la OTP Bank).

În concluzie, pe durata derulării contractului OTP a perceput rate lunare cu  59,83%  mai mari comparativ cu situația în care contractul nu ar fi conținut clauze abuzive și actele de executare au fost anulate.

 

 

 

 Așa se anulează actele de executare întocmite de BRD ca urmare a  ÎMPLINIRII TERMENULUI DE PRESCRIPȚIE A DREPTULUI DE A CERE EXECUTAREA SILITĂ.  

 Contestație la executare, Brașov    

În acest dosar împrumutatul a cerut (1 - admis) anularea actelor de executare și a încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită și (2 admis) întoarcerea executării silite prin restituirea sumelor încasate de executorul judecătoresc (3 admis) ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.

Contestația a fost admisă de instanța de fond și a rămas definitivă ca urmare a neformulării cererii de apel. 

În concluzie, actele de executare au fost anulate, iar împotriva împrumutatului nu mai poate fi formulată vreo executare silită în temeiul contractului de credit, astfel că practic, pe lângă anularea actelor de executare, câștigul împrumutatului este și că nu va mai plăti creanța în valoare de  106% din valoarea creditului.

 

 

Așa recuperează împrumutații de la BCR (și de la alte bănci) sumele încasate de în temeiul clauzelor privind perceperea comisionului de administrare și privind raportarea ratei dobânzii la termenul ”dobânda de referință variabilă” ale cărui valori sunt cunoscute, stabilite și influențate în mod unilateral de către bancă, în detrimentul împrumutatului, și așa se diminuează rata dobânzii pe durata derulării contractului de la peste 7% la 1,2%.

Acțiune în constatare clauze abuzive. Credit luat în septembrie 2007 pe 30 ani cu ipotecă, creditor Banca Comercială Română S.A. (BCR), declarat scadent anticipat în 2009-2010 și cesionat către Suport Colect S.R.L. ca urmare a înregistrării unor pretinse întârzieri la plata ratelor lunare, întârzieri calculate în temeiul clauzelor abuzive.

Ulterior, garanția imobiliară a fost adjudecată la licitație.  

Prin acțiunea formulată împotriva băncii și a cesionarului împrumutatul a obținut anularea clauzelor abuzive referitoare la  (1 admis) raportarea ratei dobânzii din contractul de credit și din actul adițional la termenul ”dobânda de referință variabilă”, (2 admis) perceperea comisionului de administrare din actul adițional, (3 admis) restituirea sumelor în temeiul clauzelor abuzive și (4 admis) actualizarea sumelor cu dobânda legală și cu inflația. 

De asemenea, împrumutatul a formulat și cerere privind întoarcerea executării silite, ținând cont că titlul executoriu constând în contractul de credit a fost desființat parțial ca urmare a constatării caracterului abuziv al unor clauze  contractuale. În prezent respectiva cerere se află în stadiul judecării contestației în anulare. În plus, împrumutatul are deschisă și calea de atac a contestației la executare în vederea admiterii cererii privind întoarcerea executării silite, cale de atac pe care împrumutatul o va formula dacă cererea privind întoarcerea executării silite nu va fi soluționată legal. 

În concluzie: împrumutatul a recuperat deja cca. 80% din sumele achitate pe durata derulării contractului, plus dobânda legală și inflația aferente, iar în curând va fi soluționată și acțiunea privind recuperarea contravalorii garanției imobiliare adjudecată la licitație, plus dobânda legală și inflația aferente.

 

 

 

 

Contactați-ne acum la numărul de telefon +4  0746812215  pentru a vă informa în mod CORECT, COMPLET ȘI PRECIS.

În Decizia nr. 310/2016 de la 11 februarie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat următoarele: „din simpla observare a clauzei respective rezultă că în cuprinsul ei nu se enumeră prestaţiile efective în schimbul cărora s-a perceput acest comision, această enumerare reprezentând o cerinţă esenţială a contractelor de împrumut bancar, lipsa contraprestaţiilor fiind de natură să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea reclamantului.

Chiar dacă prin O.U.G. nr. 50/2010 s-a permis băncilor posibilitatea de a percepe un comision de ..., aceasta nu înseamnă că în cazul fiecărui contract nu trebuie să se arate care sunt contraprestaţiile efective în baza cărora se percepe acest comision, lipsa acestora echivalând cu redactarea clauzelor într-un limbaj care nu este uşor inteligibil, ... astfel încât se poate vorbi despre reaua credinţă a băncii în ce priveşte includerea acestei clauze în contract, rezultând că instanţa de apel, în mod nelegal, nu a reţinut caracterul abuziv al acestei clauze”.

În Decizia nr. 3661/2014 de la 20 noiembrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: „Recurenta-pârâtă a încercat să justifice în ce ar consta contraprestaţia sa legată de perceperea acestui comision, însă, aceasta nu a reuşit să clarifice de ce costurile legate de acordarea, administrarea şi monitorizarea creditului, precum şi beneficiul pe care şi l-a propus, nu pot fi acoperite doar prin perceperea dobânzii.

Nu se poate reţine susţinerea recurentei-pârâte că această clauză, în sine, este clară, pentru că trebuia clarificată necesitatea ei, prin arătarea contraprestaţiei din partea băncii”.

În Decizia nr. 3913/2013 de la 13 noiembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat următoarele: „Justificările recurentei pe tot parcursul desfășurării litigiului cu privire la elementele componente ale dobânzii, la scopul pentru care au fost percepute comisioanele, destinația acestora trebuiau să se regăsească în cuprinsul contractului de credit la momentul încheierii acestuia astfel încât să ofere consumatorului toate informațiile necesare în raport de care să încheie sau nu contractul respectiv. ".

În Decizia nr. 2875/2013 de la 26 septembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat următoarele: „În toate apărările făcute recurenta invocă drept justificare pentru comisioanele percepute (de administrare și de acordare a creditului) rațiuni legate de „monitorizarea” și „acoperirea riscurilor” făcând permanent referire la diligențele depuse de către bancă pentru rambursarea creditului, pentru calcularea corectă a ratelor pentru respectarea scadențelor, pentru emiterea la timp a notificărilor etc.

Cu alte cuvinte, fiecare client al băncii urmare a încheierii unui contract de credit are obligația, pe lângă obligațiile individuale prevăzute în contract, să asigure resursele financiare de care banca are nevoie în activitatea sa curentă, sumele încasate cu titlu de dobândă neacoperind aceste cheltuieli ale băncii, costuri necunoscute consumatorului la momentul încheierii contractului.”

„Justificările recurentei pe tot parcursul desfășurării litigiului cu privire la elementele componente ale dobânzii, la scopul pentru care au fost percepute comisioanele, destinația acestora trebuiau să se regăsească în cuprinsul contractului de credit la momentul încheierii acestuia astfel încât să ofere consumatorului toate informațiile necesare în raport de care să încheie sau nu contractul respectiv.”

În Decizia nr. 1724/2016 de la 19 octombrie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că: „Susținerile recurentei prin care se încearcă lămurirea considerentelor perceperii comisionului de risc, în sensul că prin instituirea acestui comision s-a avut în vedere riscul de credit de care banca este obligată să țină cont și să încerce să îl acopere, nu pot fi primite câtă vreme aceste elemente nu au fost evidențiate în convențiile de credit.

Atâta timp cât funcția și destinația comisionului de risc nu au fost evidențiate în contract, se constată că orice consumator ar fi fost într-o poziție dezavantajată față de bancă și într-o imposibilitate reală de a negocia acest comision, cu atât mai mult cu cât recurenta nu a făcut dovada unei negocieri a clauzei analizate, obligație ce-i revenea în conformitate cu dispozițiile art. 4. alin. (3) teza II din Legea nr. 193/2000, nereușind să răstoarne prezumția relativă instituită în favoarea consumatorului prin acest text de lege.

Astfel, în clauza a cărei nulitate s-a solicitat, se stabilește valoarea de "0,22%" a comisionului de risc aplicat la soldul creditului, plătibil lunar, pe toată perioada de derulare a convenției pentru acordarea a creditului fiind percepută dobânda curentă, ceea ce induce ideea perceperii a două costuri pentru același serviciu al băncii, fără ca distincția dintre acestea să fie exprimată în mod clar.

Or, scindarea prețului în aceste componente poate duce la ideea că, pentru aceeași prestație s-au avut în vedere rațiuni diferite de percepere a acestora, fundamentul perceperii acestora nefiind cunoscut într-o manieră neechivocă consumatorului, la momentul perfectării convenției de credit, astfel că față de caracterul neclar și echivoc al clauzei în discuție, aceasta poate fi supusă analizei din perspectiva caracterului abuziv.

În cauză se constată că este îndeplinită și condiția dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților, neputând fi reținut argumentul recurentei în sensul că suntem în prezența unei modalități de asigurare a echilibrului contractual la evoluția stării financiare a împrumutaților.

Câtă vreme riscul contractului este acoperit prin constituirea unei garanții reale ce poate fi suplimentată în anumite condiții reglementate prin contract, cât și prin încheierea unei polițe de asigurare cesionată în favoarea băncii este evident că prin introducerea comisionului de risc, fără reglementarea unei obligații corelative, se creează un dezechilibru între contraprestațiile părților, contrar bunei credințe, situație ce contravine caracterului sinalagmatic al convenției de credit.

Referitor la comisionul de administrare din cele două acte adiționale, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o analiză detaliată și legală, constatând că prevederile referitoare la acest comision sunt abuzive, pe de o parte motivat de faptul că banca nu a făcut dovada informării consumatorului despre schimbarea denumirii și nici a negocierii acestui comision.

Argumentele vizând nelegala constatare a caracterului abuziv al dispozițiilor pct. 8.1, lit. a), b), c), d), e), vor fi, de asemenea, înlăturate.”

 

 

În Decizia nr. 310/2016 de la 11 februarie 2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a concluzionat următoarele: „Conţinutul acestei clauze este abuziv, cu referire la sintagma „dobânda de referinţă variabilă care se afişează la sediile BCR”, deoarece această sintagmă nu este exprimată într-un limbaj uşor inteligibil.”

„Totodată, în analiza clauzelor contractului ce face obiectul speţei de faţă, trebuie pornit chiar de la prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2000, care, în alin. (2) arată că „în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.

Sub acest aspect, trebuie observat că la art. 1 din contractul de credit nr. 11533/17 decembrie 2007 se prevede faptul că banca a acordat împrumutatului un credit în moneda Euro.

În acest sens, în opinia instanţei de recurs, este rezonabil a se interpreta că voinţa reală a părţilor a fost aceea ca partea variabilă a dobânzii, după primele 12 luni de la acordarea împrumutului, să fie indicele Euribor/Lună, cum, de altfel, a interpretat şi instanţa de apel în primul ciclu procesual.

Euribor (Euro Interbank Offered Rate) este rata de referinţă pentru piaţa monetară în Euro, fiind rata la care o bancă de prim ordin oferă altei bănci de prim ordin (cum este şi cazul în speţa de faţă) depozite în zona Euro.

Cum împrumutul a fost acordat în moneda Euro, este rezonabil a se interpreta că prin „dobânda de referinţă variabilă care se afişează la sediile BCR”, părţile s-au referit la indicele Euribor/Lună.

Prin urmare, nu este vorba de o modificare a clauzelor contractuale, deci de o ingerinţă în voinţa părţilor, ci de o interpretare a clauzelor contractuale, plecând de la analiza ansamblului clauzelor, dar ţinând seama şi de faptul că sintagma care se referă la partea variabilă a dobânzii, după primele 12 luni de la încheierea contractului, are caracter abuziv. 

Ca atare, instanţa de recurs a admis şi sub acest aspect recursul reclamantului-recurent, a modificat decizia recurată, a admis apelul reclamantului în sensul schimbării sentinţei şi a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 5 din contract, în sensul interpretării sintagmei „dobânda de referinţă” variabilă ca fiind indicele EURIBOR/Lună.”

În Decizia nr. 990/2014 de la 13 martie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie precizat că: „Prin sentința civilă nr. 204/ C din 02 aprilie 2012, Tribunalul Brașov, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte, astfel cum a fost modificată, acțiunea formulată de reclamanții-pârâți M.A.O. și M.V. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC B.C.R. SA, a constatat caracterul abuziv al clauzei inserate în pct. 5 teza finală din contractele de credit bancar din 18 iulie 2007, din 20 octombrie 2007, din 09 noiembrie 2007 și din 09 noiembrie 2007 și în pct. 9.3 din Condițiile generale de creditare, a anulat aceste clauze, a constatat că dobânda este formată din indicele Euribor + 1,2 p.p. pentru contractele de credit, ambele din data de 09 noiembrie 2007 și din indicele Euribor + 1,5 p.p. pentru contractele de credit din 18 iulie 2007 și din 20 octombrie 2007, începând cu data expirării duratei pentru care, conform pct. 5 teza I, dobânda a fost fixă, a obligat pârâta-reclamantă să comunice reclamanților graficele de rambursare conform celor stabilite prin prezenta hotărâre, a respins cererea reclamanților-pârâți privind obligarea pârâtei-reclamante la încheierea unor acte adiționale, ca nefondată și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC B.C.R. SA în contradictoriu cu reclamanții-pârâți M.A.O. și M.V., ca nefondată.

În motivare, s-a reținut că, față de lipsa unor criterii obiective de stabilire a dobânzii de referință variabilă, în esență, clauza de la pct. 5 din contract nu este definită într-un mod inteligibil pentru consumator, fiind încălcate, în acest mod, dispozițiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, limbajul folosit nefiind unul ușor inteligibil, la aceeași concluzie ajungându-se și dacă se au in vedere dispozițiile art. 93 alin. (1) lit. g). din O.G. nr. 21/1992 cu privire la marja bănci, s-au mai avut în vedere și dispozițiile art. 983 C. civ. care prevăd că, în caz de dubiu, clauzele unui contract trebuie interpretate în favoarea debitorului, în speță, în favoarea împrumutatului, precum și dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, potrivit cărora, „în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.

Împotriva acestei decizii, pârâta B.C.R. a formulat recurs, solicitând, în principal, admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii în tot a cererii introductive, iar, în subsidiar, admiterea cererii reconvenționale pentru ipoteza constatării de către instanță a admisibilității modificării clauzei privind dobânda, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând recursul astfel cum a fost formulat, va dispune respingerea acestuia ca nefondat ...”.

În Decizia nr. 3661/2014 de la 20 noiembrie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că: „În primul rând trebuie subliniat faptul că, în ce priveşte clauza de la art. 3 lit. d) din Condiţiile speciale, sintagma „schimbări semnificative pe piaţa monetară" se încadrează, în mod clar, în prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, deoarece această formulare nu surprinde într-un limbaj clar şi uşor inteligibil, mecanismul de revizuire a ratei dobânzii, acest mecanism fiind lăsat la aprecierea unilaterală a băncii, care poate aprecia, potrivit propriilor interese, ce înseamnă schimbări semnificative pe piaţa monetară şi poate să comunice consumatorului noua rată a dobânzii fără ca acesta să se poată opune sau negocia, fiind evident că se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorilor, şi contrar cerinţelor bunei credinţe.

Este adevărat că, în principiu, chiar prin denumirea dată clauzei, părţile au înţeles ca împrumutul să se acorde cu o dobândă variabilă în timp, însă tocmai mecanismul prin care aceasta evoluează în timp, în partea variabilă, nu este exprimat într-un limbaj clar şi inteligibil, fiind, astfel, o clauză abuzivă.

Este greşită susţinerea recurentei-pârâte în sensul că instanţa putea să anuleze, în parte, clauza considerată abuzivă şi să oblige profesionistul la utilizarea unui alt indicator, deoarece, instanţa nu poate decât anula clauza sau partea din clauză care este găsită abuzivă, contractul urmând să continue doar dacă părţile acceptă acest lucru.”

„Dezechilibrul creat între drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea consumatorilor, este semnificativ, deoarece, pe de o parte, lasă doar la aprecierea profesionistului stabilirea părţii variabile din dobândă, ca parte care, prin evoluţia în timp poate duce la mărirea semnificativă a costului împrumutului, iar pe de altă parte, s-a şi dovedit că interpretarea dată de către bancă acestei clauze nu a dus niciodată la micşorarea dobânzii, ci doar la mărirea ei.”

În Decizia nr. 2186/2014 din 12 iunie 2014, Secţia a II-a civilă, nalta Curte de Casaţie şi Justiţie a justificat că: „instanţa de apel trebuia să aibă în vedere dacă elementele externe, indicate ca şi factor modificator al cuantumului dobânzilor şi comisioanelor, erau reglementate în mod clar, astfel încât, fiecare dintre reclamanţi să poată determina, în calitate de consumator (adică ţinând cont de faptul că el nu este un specialist), evoluţia acestui element de cost, dar şi dacă nu cumva, prin modul de formulare, evoluţia acestui component al costului era lăsată la liberul arbitru al specialistului, adică al băncii.”.

În Decizia nr. 2875/2013 de la 26 septembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat următoarele: „În discuție este ultima teză a acestei clauze care consfințește caracterul său abuziv, de vreme ce dobânda variabilă este raportată la o dobândă stabilită discreționar de către bancă și nu la indici de referință obiectivi verificabili și care să ofere părții posibilitatea de a înțelege mecanismul de formare al acestei dobânzi.”

„Interpretarea dată de către instanța de apel este în concordanță cu Legea nr. 193/2000, cât și cu Directiva nr. 93/13/CEE care conțin o listă a clauzelor care sunt considerate de drept abuzive, printre altele, fiind considerată abuzivă clauza prin care se dă posibilitatea unui furnizor de servicii să crească prețul, modificarea prețului în funcție de modificarea unei rate de pe piața financiară pe care furnizorul nu o poate controla nefiind o clauză abuzivă.

În speță, banca a exclus din mecanismul de formare al dobânzii criteriul obiectiv al pieței financiare, stabilind un element subiectiv, favorabil propriei sale politici financiare dând posibilitatea băncii ca, indiferent de creșterea sau diminuarea indicelui EURIBOR, dobânda să nu scadă niciodată, aceasta urmând a fi adoptată prin creșterea marjei fixe, operând astfel o ajustare automată care să mențină dobânda la nivelul dorit.

Astfel, deși indicele EURIBOR a scăzut de la momentul încheierii contractului fiind de 5% în anul 2008 și ajungând la 0,6% în 2010, ratele calculate de către bancă nu au fost modificate în sensul diminuării lor astfel cum era firesc.

Sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000, clauza nefiind negociată direct cu intimatul consumator, au fost încălcate principiile bunei credințe, creându-se astfel în detrimentul acestuia un semnificativ dezechilibru.”

„Este evident că s-a produs un dezechilibru contractual atâta vreme cât banca poate modifica în mod unilateral cuantumul dobânzilor sau al comisioanelor, creștere justificată prin apariția unor creșteri suplimentare pe parcursul derulării contractului, costuri care nu sunt prevăzute în contract.”

În Decizia nr. 4094/2013 de la 21 noiembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că: „Este adevărat că, la semnarea contractului, reclamanții au recunoscut băncii dreptul de a modifica unilateral dobânda numai în raport de modificarea indicilor de referință, dar în cauză se constată că banca a interpretat această clauză contractuală numai în favoarea sa, în sensul că a modificat dobânda în funcție de indicele Libor, în sensul că nu a diminuat dobânda atunci când indicele Libor a scăzut, ci doar atunci când au fost înregistrate creșteri ale acestuia, în acest fel dobânda menținându-se constantă prin majorarea componentei fixe a dobânzii. Cum această majorare a componentei fixe nu a fost adusă la cunoștința reclamanților la momentul încheierii contractului, consumatorii nu pot fi obligați la acceptarea ei, cum corect a reținut și instanța de apel.

Componenta fixă, marja avută în vedere la data încheierii contractului, reprezintă diferența dintre dobândă și valoarea indicelui Libor, acesta din urmă fiind o valoare variabilă.

Nici invocarea de către recurentă a aplicării greșite a dispozițiilor O.U.G. nr. 174/2008 nu poate fi reținută, întrucât aceasta avea obligația să propună reclamanților încheierea actelor adiționale la contractele de credit în care să prevadă că dobânda este variabilă, exclusiv în raport de indicele Libor la 3 luni, atât în sensul creșterii, cât și al descreșterii.

Mai mult decât atât, banca avea obligația ca în temeiul art. 969 C. civ., să respecte clauzele contractuale convenite la încheierea contractului, or în cauză, pârâta a continuat să aplice și după apariția O.U.G. nr. 174/2008 o dobândă majorată, chiar dacă indicele Libor a scăzut constant.”

În Decizia nr. 3913/2013 de la 13 noiembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat următoarele: „În discuţie este ultima teză (dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile BCR, n. red) a acestei clauze care consfinţeşte caracterul său abuziv, de vreme ce dobânda variabilă este raportată la o dobândă stabilită discreţionar de către bancă şi nu la indici de referinţă obiectivi verificabili şi care să ofere părţii posibilitatea de a înţelege mecanismul de formare al acestei dobânzi.”

„În speţă, banca a exclus din mecanismul de formare al dobânzii criteriul obiectiv al pieţei financiare, stabilind un element subiectiv, favorabil propriei sale politici financiare dând posibilitatea băncii ca, indiferent de creşterea sau diminuarea indicelui EURIBOR, dobânda să nu scadă niciodată, aceasta urmând a fi adoptată prin creşterea marjei fixe, operând astfel o ajustare automată care să menţină dobânda la nivelul dorit.

Astfel, deşi indicele EURIBOR a scăzut de la momentul încheierii contractului fiind de 5% în anul 2008 şi ajungând la 0,6% în 2010, ratele calculate de către bancă nu au fost modificate în sensul diminuării lor astfel cum era firesc.

Sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000, clauza nefiind negociată direct cu intimatul consumator, au fost încălcate principiile bunei credinţe, creându-se astfel în detrimentul acestuia un semnificativ dezechilibru".

 „Justificările recurentei pe tot parcursul desfășurării litigiului cu privire la elementele componente ale dobânzii, la scopul pentru care au fost percepute comisioanele, destinația acestora trebuiau să se regăsească în cuprinsul contractului de credit la momentul încheierii acestuia astfel încât să ofere consumatorului toate informațiile necesare în raport de care să încheie sau nu contractul respectiv. ".

„Interpretarea dată de către instanţa de apel este în concordanţă cu Legea nr. 193/2000, cât şi cu Directiva 93/13/CEE care conţin o listă a clauzelor care sunt considerate de drept abuzive, printre altele, fiind considerată abuzivă clauza prin care se dă posibilitatea unui furnizor de servicii să crească preţul, modificarea preţului în funcţie de modificarea unei rate de pe piaţa financiară pe care furnizorul nu o poate controla nefiind o clauză abuzivă.

Este evident că s-a produs un dezechilibru contractual atâta vreme cât banca poate modifica în mod unilateral cuantumul dobânzilor sau al comisioanelor, creştere justificată prin apariţia unor creşteri suplimentare pe parcursul derulării contractului, costuri care nu sunt prevăzute în contract".

În Decizia nr. 1724/2016 de la 19 octombrie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că: „Este știut că, în principiu, furnizorul de servicii bancare are posibilitatea oferită de lege de a modifica rata dobânzii în mod unilateral fără ca prin aceasta să se atragă caracterul abuziv al unei astfel de clauze, dar art. 1, lit. a) din anexa la Legea nr. 193/2000 condiționează această operațiune de existența unui motiv întemeiat prevăzut în contract și de informarea imediată a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.

Or, din modul în care a fost formulată această clauză, ce dă dreptul profesionistului de a modifica unilateral rata dobânzii curente, se poate constata că nu se dă ca reper vreun indicator concret la care părțile, sau instanța, în eventualitatea unui litigiu, să se poată raporta, ceea ce denotă că o astfel de reglementare poate fi interpretată doar în favoarea băncii, fără ca cealaltă parte să aibă posibilitatea de a aprecia asupra acesteia astfel încât să considere că schimbările intervenite pe piața financiară sunt semnificative și îndreptățesc activarea clauzei.

La momentul perfectării contractului, clauza trebuie să fie previzibilă, astfel încât consumatorul să fie în posesia tuturor informațiilor și să știe că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi modificată.

Astfel, se constată că instanța de apel a reținut în mod corect că, sintagma "schimbări semnificative pe piața monetară" nu este clară și precisă, dând posibilitatea băncii să modifice clauzele contractului de împrumut bancar, doar în funcție de interesele sale, fără să negocieze cu împrumutații, aceștia din urmă neavând posibilitatea de a cunoaște, încă de la încheierea contractului, faptul că, dacă va interveni o anumită schimbare pe piața financiara, (care nu este clar descrisă) vor fi nevoiți să plătească o dobândă mai mare.”